Haita

Liniile din caietul de română n-o să mă facă s-o iau pe calea cea dreaptă.
Gardul de fier de la şcoală n-o să mă facă o persoană mai puternică.
Proful ciufut n-o să mă determine să privesc viaţa cu alţi ochi.
Notele nu mă vor face un vânător mai bun.
Capul plecat n-o să ascută sabia mai bine.
Muzica din telefonul meu nu va fi rezolvarea problemelor lor.
Discuţiile noastre nu vor schimba lumea.
Dar lumea mea, mână-n mână cu a ta, va da naştere unor pui de linii încălcate, garduri sărite, ochi plini, vânători ameţiţi, săbii ascuţite, albume întregi pe fundal de discuţii profunde. Ne vom înhăita cu alţi nebuni şi vom muşca din lumea asta aşezată pe dos, în oglindă.
Şi ne vom privi şi ne vom ţine strâns.
Şi vom fi revoluţionari.
Şi lumea va vorbi de noi.
Şi vom fi neînţeleşi.
Şi vom sparge limitele.
Şi vom scrie istoria.
Şi ne vom certa cu toată lumea ce stă în calea căutării noastre de oameni.
Şi cu toată lumea care se va băga în sufletul nostru plin de păcat.
Fiindcă pasiunea noastră arde-atât de tare, încât urâm tot ce e incapabil să iubească.
În ura noastră veselă, ciudată, dispreţul îşi plăteşte preţul cel mai scump.
Omul şi hiena se bat cap în cap, să se separe şi s-o ia la pas, de frica haitei de copii.
Iar noi nu facem nimic altceva decât să ţinem cu dinţii de sufletul nostru, în drumul lui razant, radiant, înflăcărat...