Aş putea vorbi ore în şir despre metodele lui ridicol de eficiente de predare, despre previzibila lui popularitate printre elevi, despre infinitele diplome şi atestate despre care nu ne vorbea niciodată, despre viaţa lui socială lipsită de recunoştinţa necesară. Despre profesorul acesta supracalificat, aş putea vorbi ore întregi. Dar mai mult aş vrea să remarc omul din spatele profesiei.
Un om îngrijit, simplu, sincer şi modest, ca un creion într-o cutie de pixuri cu gel, se autointitulează "Teach" şi intră în viaţa mea la fel de uşor ca pe uşa din sala de clasă. Se aşază în faţă, pe un scaun şi nu la catedră, se prinde cu mâinile de tapiţerie şi se clatină ca un copil într-un carusel, ca să-mi arate că aşa ca mine e şi el. Îmi aşteaptă intervenţiile cu zâmbetul pe buze, parcă anticipând că ceea ce am să spun are să fie impresionant, şi deşi de cele mai multe ori nu este, răspunde punând preţ şi pe cele mai comune banalităţi.
În zile mai negre poartă un stil enigmatic, pune întrebări de natură metafizică, le scrie la tablă şi organizează sincer, într-un mod socratic, expediţia în urma căreia să afle şi să aflăm răspunsuri potrivite, individualizate. Se asigură atunci când poate că nu voi fi lipsită de propriul meu proces de cunoaştere, de o evoluţie intelectuală, de stabilitate emoţională.
Mereu bântuit de o integritate, care cred că se datorează genei ereditare, devenea enervant atunci când se străduia vizibil de tare să facă ceea ce trebuie să se facă, ceea ce e corect, frumos şi demn, ceea ce e, după cum spunea şi dumnealui, "complicat, complicat, complicat..". Motiv pentru care sunt sigură că, citind acestea, va rămâne surprins, greşind de altfel în a crede că îl supraestimez, că îl admir pentru lucruri care nu îi aparţin... Nu-i stric mirajul, creadă ce-o vrea. "Naive is wise" spunea un om odată..
Îmi este incredibil de greu să mă concentrez asupra unui răspuns concis, care să-mi justifice alegerea, dar de dragul celui care m-a învăţat a fi coerentă şi de-o calitate concentrată, am să mă rezum la un lucru. Teach m-a învăţat că nu de aprobarea direcţiunii sau a sindicatului ai nevoie pentru ca să aduci schimbarea în jurul tău, că nu florile şi cafeaua oferite în cor patriotic măresc interesul profesorului, că greşelile, răutăţile şi corupţia celorlalţi nu te absolvă de vina dezinteresului tău, că înainte de a fi superprof, superdoctor, s.a.m.d. recomandat e să fii superom. Iar pentru a nu lăsa argumentul la nivel de afirmaţie, mi s-a oferit şi exemplu, dumnealui fiind mai mult sau mai puţin conştient.
Mulţumesc naţionalismului ăstuia exacerbat ce v-a ţinut în ţară, mulţumesc că fiind sincer cu dumneavoastră aţi fost sincer şi cu noi, mulţumesc că v-aţi asumat riscul de a ne lăsa să vă vedem pe dinăuntru, mulţumesc că râdeaţi după ce vă furam bicicleta, mulţumesc că m-aţi ajutat să termin liceul fără să îi desconsider pe colegii de celulă!
Mă opresc aici la aceste puţine cuvinte. Singura persoană căreia aş vrea să dau "leapşa" mai departe aţi fi chiar dumneavoastră, sperând că poate aţi vrea să elucidaţi misterul acelei superprofe de franceză, care la rândul dumneaei odată, a inspirat un Teach mai mic. :)
*
Notă LiterNet: Textele voastre despre superprofesorii care v-au schimbat viaţa, ca şi despre orice oameni pe care îi admiraţi. sunt binevenite la [email protected]. Vă rugăm să scrieţi în word, cu diacritice.