Născut în 1936 la București, vicisitudinile istoriei i-au marcat viața de foarte timpuriu. Tatăl său a fost eliminat din magistratură în timpul regimului antonescian, au urmat anii grei ai războiului și regimului totalitar sub ocupație sovietică, naționalizări și privațiuni pentru familia marcată a fi "de origine nesănătoasă". Urmare a represiunii masive a studențimii române ce sprijinise Revoluția din Ungaria în 1956, el a fost eliminat din facultate. Reprimit la studii după mai mulți ani, din 1964 devine lector la Catedra de Anglistică în Pitar Moș.
Ca studentă la Facultatea de engleză, l-am avut profesor și conducător al tezei de licență: o experiență cu adevărat privilegiată! Felul în care și-a gândit, pentru generația noastră, cursul despre epoca victoriană, cu eșafodajul filosofic și spiritual al epocii în cultura britanică (inclusiv gândirea și creația Cardinalului Newman), introducerea de neuitat a marilor poeți ai vremii - cu G.M Hopkins și poezia sa religioasă - împingeau foarte departe limitările ideologice pe care le presupunea lumea românească a momentului. Apoi, el a îndrumat, doar în anul nostru, licențele a 30 dintre colegi (1969/70). Ne-a urmărit pas cu pas, cu o rară dăruire, părintește aproape. Reușita finală a fiecăruia dintre noi i-a răsplătit efortul. Ștacheta înaltă pe care o propunea magistrul, dialogul cu el au avut o valoare întemeietoare pentru generații întregi de studenți.
Chiar și în acei ani de relativă destindere, în țara noastră din Blocul de Est accesul la bibliografia anglistică era foarte limitat. Parcă îl văd și acum pe Profesorul Ștefan Stoenescu venind la facultate cu servieta mare, plină doldora de cărți pentru noi. Se informa la zi (ceea ce nu era ușor) privind mișcarea de idei "din afară", în lumea anglofonă și nu numai. Era la curent, ca nimeni altul, cu traducerile românești din literatura de limbă engleză care existau ori se aflau în proiect: la el apela oricine era interesat să se orienteze în această chestiune. Îl găseai mereu deschis să ofere sugestii, cărți, sprijin pentru variate direcții de cercetare și creație literară.
Iar despre cărți... le-a căutat cu ardoare de când era el însuși pe băncile școlii. Dacă vizitai librăriile, dar mai ales anticariatele bucureștene, era imposibil să nu-l întâlnești cercetând raft după raft, descoperind, expert, titlurile căutate, ori neașteptate comori. În anii 1970-80, cu toate restricțiile, el găsea calea de a solicita Bibliotecii Americane de la București achiziționarea unor volume noi, definitorii pentru spiritul vremii, de folos în formarea studenților, pentru multiplele sale proiecte de cercetare. Stau mărturie, în privința asta, evocările unor atașați culturali americani, cum este Ernest H. Latham Jr., care-i răspundeau solicitărilor.
Ștefan Stoenescu, cel înconjurat de cărți, avea totodată o cultură muzicală și plastică aprofundată, ceea ce se reflectă în paginile sale critice, în contextualizările pe care le elaborează în jurul creatorilor sau curentelor asupra cărora s-a aplecat. Într-un interviu acordat Simonei-Grazia Dima (2012), el detaliază aportul muzicii și celorlalte arte în rafinarea instrumentarului de traducător.
Cele peste o sută de eseuri, studii, prefețe ale sale (despre Browning, Joyce, D.H. Lawrence, Henry James, Virginia Woolf etc. etc.) sunt, în mod caracteristic, temeinic documentate, au o textură densă a ideației, devin adevărate holograme culturale întemeiate pe conexiuni nu o dată neașteptate, întotdeauna relevante.
Să remarcăm faptul că și-a asumat, de-a lungul vieții, un rol de mediator cultural - pornind chiar de la debutul său, în revista Secolul 20, cu eseul despre Wallace Stevens și George Enescu (1966), alături de un grupaj de poeme ale lui Stevens, traduse în colaborare cu Constantin Abăluță.
Eruditul critic situează adesea creația românească în peisajul universal. În postfața la romanul Zgomotul și furia (trad. Mircea Ivănescu), de exemplu, el asociază familiei spirituale a lui Faulkner și o serie de autori români: Mateiu Caragiale, Camil Petrescu, Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Brâncuși, Sadoveanu... Într-un demers separat, analizează apropierea creatoare dintre Pound și Brâncuși. Când prefațează Rime fără noimă, ediția românească a faimoaselor limericks de Edward Lear (ilustrate de autor), S. Stoenescu îl amintește și pe Tonitza, ca pictor al copiilor și autor al "alfabetului viu"...
În anii 1970, a inițiat o excelentă serie de ediții bilingve din poeți de limbă engleză, pe care le-a prefațat în maniera sa temeinică: același Wallace Stevens, apoi Dylan Thomas, Theodore Roethke, W. Merwin, Frank O'Hara ș.a. - traducerea versurilor împreună cu C. Abăluță. Erau și sunt daruri de preț oferite cititorului român, așa cum au fost, printre altele, traducerile sale din romane de Henry James și Virginia Woolf, sau volumul lui Serge Fauchereau, Introducere în poezia americană modernă. Foarte activ a fost autorul și în a traduce și prezenta autori români în limba engleză, o preocupare constantă, un demers, și acesta, de amploare: peste 40 de poeți, două romane de Liviu Rebreanu, eseistică...
Invitat să conferențieze la Universitatea Cambridge, în Anglia, plecarea i-a fost aprobată în 1987 - după ani de tergiversări (specifice vremii), variate șicane și în condiții de restricție, care l-au silit, până la urmă, să emigreze.
Stabilit în Statele Unite, a studiat (literatură comparată) și a predat la Universitatea Cornell din Ithaca, statul New York. Și-a urmat vocația de-a lungul deceniilor din urmă, contribuind cu distincție la cercetarea și publicistica literară, elaborând noi texte critice de excepție, cum este prefața la volumul T.S. Eliot, Tărâmul Pustiit, la Humanitas (2011, ediție reluată în 2022, cu ocazia centenarul acestei capodopere).
Mereu preocupat de literatura română, Ștefan Stoenescu e co-autor (alături de Charles Carlton și Thomas Amherst Perry) al volumului Romanian Poetry in English Translation, instrument de referință care a primit înalta apreciere a Bibliotecii Congresului, Washington. A editat apoi, împreună cu Gabriel Stănescu, antologiile de poeți ai diasporei românești (din America, Argentina, Honolulu...), Timpul - rană sângerândă și Poeți români din Lumea Nouă.
A fost membru în mai multe asociații de breaslă, începând cu Uniunea Scriitorilor din România, apoi Academia Româno-Americane, MLA (Modern Language Association), Asociația Americană de Literatură Comparată.
A plecat dintre noi un om între oameni, Ștefan Stoenescu, un exemplu de pasiune a cunoașterii, de excelență și probitate intelectuală, de profundă spiritualitate. Lasă în urmă o moștenire bogată, între coperți de carte - și în destinul multora care i-au fost aproape, al generațiilor de discipoli și colegi, al celor pe care i-a inspirat întru bucuria literaturii și artelor.