UK top 50 - 12 iunie 1965

12 iunie 1965 - Alexandru Gheorghiaş on Mixcloud

Strong Love nu se numără printre hiturile cu care Spencer Davis Group au rămas în istoria muzicii. Era cea de-a treia melodie cu care grupul din Birmingham intra în topul britanic. Niciuna dintre ele nu ajunsese mai sus de locul 41, aşa cum fusese cazul single-ului anterior, lansat la aceeaşi casă de discuri Fontana. De această dată, piesa care intra pe 50 avea să se oprească pe 44. Şi asta în cea de-a doua perioadă de trei săptămâni pe care avea s-o petreacă în UK Top 50, în iulie 1965. Însă ingredientele se aflau la locul lor. Vocea excepţională a lui Steve Winwood sau basul ţinut de fratele acestuia, Muff Winwood. Lovitura aveau s-o dea abia cu următoarele două melodii, peste mai puţin de un an.

Holland-Dozier-Holland erau acelaşi trio redutabil de compozitori care ofereau încă un hit casei de discuri Motown. Back In My Arms Again fusese al cincilea number one consecutiv în Billboard Hot 100 pentru The Supremes, ultimul dintr-o serie extraordinară, începută în anul anterior cu Where Did Our Love Go şi continuată cu Baby Love, Come See About Me şi Stop! In the Name of Love. Melodia fusese interpretată în premieră naţională în Statele Unite în seara zilei de marţi, 11 mai 1965, în emisiunea de divertisment Hullabaloo de la NBC. Succesul nu s-a răsfrânt şi în Marea Britanie, acolo unde single-ul intra pe locul 40 şi nu avea să ajungă mai sus, în cele cinci săptămâni petrecute în top.

Încă puţin şi Connie Francis avea să împlinească zece ani de la primul single lansat în Marea Britanie. Ce-i drept, trecuseră vreo trei ani de când piesa anterioară intrase între primele 50 de melodii. Şi nici de această dată nu se poate spune că a fost vreun hit. My Child este penultima melodie pe 45 de turaţii cu care solista americană cu origini italiene intra în ierarhia din Arhipelag. Pe locul 36. Avea să urce încă zece poziţii. Şi atât, în şase săptămâni de prezenţă. Asta deşi melodia este bine orchestrată şi are toate ingredientele obligatorii. Inclusiv vocea unică a interpretei în vârstă de 26 de ani. În primăvară, Connie participase la Festivalul de la San Remo, acolo unde, împreună cu colega sa Gigliola Cinquetti, câştigătoarea ediţiei anterioare, interpretase Ho bisogno di vederti, piesă care în cele din urmă se clasase pe locul 5.

Originari din Birmingham, The Moody Blues se făcuseră remarcaţi în anul anterior, când Go Now ajunsese pe locul întâi în topul de acasă. From the Bottom of My Heart (I Love You) suna poate tot atât de bine, însă în orice astfel de întreprindere artistică e nevoie şi de oleacă de noroc în a prinde un context favorabil. Neinclus pe niciun album în Arhipelag, single-ul intra acum pe locul 33 şi avea să urce până pe 22, în cele nouă săptămâni de prezenţă în top. Vremurile bune aveau să revină peste trei-patru ani. Fapt remarcabil, formaţia activează şi în prezent, cu un membru al formulei originale din 1964 (bateristul Graeme Edge) şi cu alţi doi din 1966 (basistul John Lodge şi chitaristul Justin Hayward). Au programate cântări şi în această lună. La Sheffield, Birmingham, Liverpool şi Newcastle. Sau la Amsterdam, pe 25 iunie. Asta în caz că vă bate nostalgia să-i vedeţi live.

Cliff Richard este cel mai de succes solist vocal britanic din toate timpurile. Tot el este singurul care a avut piese ajunse pe locul întâi în topul britanic în cinci decenii consecutive, începând cu anii '50 şi încheind cu anii '90. Vocea aceea caldă te învăluieşte şi în On My Word. O frumoasă declaraţie de dragoste, cu care tânărul născut din India, cu 24 de ani mai devreme, sub zodia Balanţei, intra în topul de acasă pe locul 32. Melodia avea să urce până pe 12. Poate fi considerat drept un insucces, în condiţiile în care piesa era următoarea lansată pe 45 de turaţii după The Minute You're Gone, devenită number one în primăvară. În prezent, Sir Cliff este cetăţean al statului Barbados şi îşi împarte viaţa între insula din Caraibe şi podgoria personală pe care şi-a cumpărat-o în Portugalia.

S-a numărat printre puţinii americani care au continuat să aibă succes şi în vremea invaziei britanice. Gene Pitney s-a remarcat şi prin talentul său componistic, nu doar de interpret. Nu era cazul de faţă, fiindcă Looking Through the Eyes of Love era compusă de Barry Mann şi Cynthia Weil. Succesul a fost moderat în topul de acasă (locul 28) şi ceva mai pregnant în ierarhia britanică, unde single-ul a ajuns până pe 3. Gene a murit de inimă, în somn, într-o cameră de hotel de Cardiff, în aprilie 2006, în timpul unui turneu în Marea Britanie. Avea 66 de ani.

Se poate spune fără a greşi că vremurile de glorie apuseseră. The Shadows bifaseră deja şase no. 1 hits, în perioada 1959-63. Cei ce luaseră fiinţă drept grup de acompaniament pentru Cliff Richard, au rămas activi, au fost prezenţi în continuare în topuri şi au avut chiar o a doua perioadă de succes, în ultima parte a anilor '70. Acum beneficiau de onorurile celui mai înalt nou-intrat single al săptămânii. Lansat la casa de discuri Columbia, Stingray avea să se oprească însă pe locul 19 în cele şapte săptămâni cât a figurat în topul britanic.

Iar Sandie Shaw se bucura de o a treia şi ultimă săptămână pe cea mai înaltă poziţie în ierarhia de acasă. Cu single-ul Long Live Love, desigur. Fiindcă peste doi ani urma încă un number one.

Altfel, era săptămâna în care cei patru Beatles erau numiţi membri ai Ordinului Imperiului Britanic. Anunţul se producea cu ocazia zilei oficiale de naştere a reginei şi se pare că premierul Harold Wilson, membru al Parlamentului din regiunea Merseyside, avusese insolita idee. În speranţa că va avea o imagine mai bună în faţa electoratului tânăr. Deşi vârsta minimă de vot era de 21 de ani, iar fanii Beatles erau majoritate adolescenţi. Era un fapt prea puţin întâlnit ca nişte cântăreţi să fie recompensaţi de familia regală. "Membru" era treapta inferioară dintre cele cinci ale ierarhiei Ordinului înfiinţat de regele George al V-lea în vara lui 1917. Doar cei numiţi pe primele două ranguri sunt înnobilaţi şi au dreptul de a purta titulatura Sir sau Dame. Însă chiar şi în aceste condiţii au existat voci, îndeosebi ale celor deja decoraţi, care s-au opus acordării acestor onoruri. Cea mai vehementă dintre declaraţii fiind aceea a parlamentarului canadian Hector Dupuis: "Familia regală britanică m-a pus la acelaşi nivel cu nişte aiuriţi veniţi din rândul vulgului". Brian Epstein îi rugase pe Paul McCartney şi pe Jane Asher, logodnica sa, să se întoarcă mai devreme cu o zi din vacanţa în Portugalia, pentru ca toţi cei patru Beatles să fie prezenţi în ţară în ziua anunţului. John, Paul, George şi Ringo aveau să intre în posesia medaliilor la 26 octombrie, când au participat la ceremonia de la palatul Buckingham. Laolaltă cu alte 185 de persoane, din care 6 au fost înnobilate. Dar aceea e deja altă poveste...


Loc în clasamentul actual (loc în clasamentul precendent / număr de săptămîni în top) - Nume piesă / interpret. Piesele marcate cu roşu sunt cele ce pot fi ascultate în această săptămînă în mixul de la începutul acestui articol.

1 (1 / 5) - LONG LIVE LOVE (Sandie Shaw)
2 (14 / 3) - CRYING IN THE CHAPEL (Elvis Presley)
3 (3 / 9) - WORLD OF OUR OWN (The Seekers)
4 (11 / 4) - THE PRICE OF LOVE (Everly Brothers)
5 (5 / 5) - POOR MAN'S SON (Rockin' Berries)
6 (8 / 4) - TRAINS & BOATS & PLANES (Burt Bacharach)
7 (7 / 6) - THE CLAPPING SONG (Shirley Ellis)
8 (6 / 6) - THIS LITTLE BIRD (Marianne Faithfull)
9 (2 / 8) - WHERE ARE YOU NOW (MY LOVE) (Jackie Trent)
10 (23 / 3) - I'M ALIVE (The Hollies)
11 (17 / 4) - MARIE (The Bachelors)
12 (19 / 4) - TRAINS & BOATS & PLANES (Billy J. Kramer & The Dakotas)
13 (4 / 10) - TRUE LOVE WAYS (Peter & Gordon)
14 (10 / 9) - TICKET TO RIDE (Beatles)
15 (18 / 5) - YOU'VE NEVER BEEN IN LOVE LIKE THIS BEFORE (Unit Four Plus Two)
16 (9 / 13) - KING OF THE ROAD (Roger Miller)
17 (22 / 3) - SET ME FREE (The Kinks)
18 (13 / 9) - NOT UNTIL THE NEXT TIME (Jim Reeves)
19 (15 / 7) - WONDERFUL WORLD (Herman's Hermits)
20 (12 / 7) - SUBTERRANEAN HOMESICK BLUES (Bob Dylan)
21 (32 / 2) - COLOURS (Donovan)
22 (21 / 3) - COME HOME (Dave Clark Five)
23 (24 / 5) - IKO IKO (Dixie Cups)
24 (26 / 3) - ANYWAY ANYHOW ANYWHERE (The Who)
25 (16 / 12) - ALL OVER THE WORLD (Francoise Hardy)
26 (28 / 7) - LOVE HER (Walker Brothers)
27 (new! / 1) - STINGRAY (The Shadows)
28 (new! / 1) - LOOKING THROUGH THE EYES OF LOVE (Gene Pitney)
29 (25 / 12) - POP GO THE WORKERS (Barron Knights)
30 (20 / 10) - BRING IT ON HOME TO ME (The Animals)
31 (33 / 2) - HELP ME RHONDA (Beach Boys)
32 (new! / 1) - ON MY WORD (Cliff Richard)
33 (new! / 1) - FROM THE BOTTOM OF MY HEART (Moody Blues)
34 (35 / 2) - IT AIN'T ME BABE (Johnny Cash)
35 (36 / 2) - ENGINE ENGINE #9 (Roger Miller)
36 (new! / 1) - MY CHILD (Connie Francis)
37 (29 / 6) - WE SHALL OVERCOME (Joan Baez)
38 (30 / 6) - THAT'S WHY I'M CRYING (Ivy League)
39 (27 / 9) - OH NO NOT MY BABY (Manfred Mann)
40 (new! / 1) - BACK IN MY ARMS AGAIN (The Supremes)
41 (37 / 12) - CATCH THE WIND (Donovan)
42 (31 / 14) - THE MINUTE YOU'RE GONE (Cliff Richard)
43 (34 / 8) - I'VE BEEN WRONG BEFORE (Cilla Black)
44 (38 / 4) - THIS LITTLE BIRD (Nashville Teens)
45 (41 / 23) - I'LL NEVER FIND ANOTHER YOU (The Seekers)
46 (43 / 12) - LITTLE THINGS (Dave Berry)
47 (39 / 4) - NO REGRETS (Shirley Bassey)
48 (40 / 12) - HERE COMES THE NIGHT (Them)
49 (44 / 12) - STOP! IN THE NAME OF LOVE (The Supremes)
50 (new! / 1) - STRONG LOVE (Spencer Davis Group)