După multe multe multe ore de zbor, cu un somn chinuit strecurat între cina de la ora 2 noaptea - ora României, micul dejun de la 8 dimineaţă şi câteva filme, am ajuns în Shanghai. Primul lucru după ce am coborât din avion a fost să ne repezim să cumpărăm nişte yuani, ca să avem cu ce plăti taxiul până la hotel. După ce am luat bagajele şi am trecut de control, am realizat că schimbasem cu probabil cel mai prost curs din China, dar noroc că n-am schimbat decât 50 dolari.
Ieşind în sala de aşteptare am fost întâmpinaţi de o mare de chinezi, fiecare agăţat de câte un cartonaş cu numele cuiva şi toţi cu ochii aţintiţi avid în ochii noştri. La câţi erau, la noi ai fi putut crede că participă la o manifestaţie. În sfârşit, n-am plecat bine spre staţia de taxiuri şi imediat apare prima încercare de păcăleală, în persoană unei taximetriste care a încercat să ne convingă că ne duce ea mai ieftin şi mai repede decât dacă mergem la coadă. De data asta, după autopăcăleala de mai devreme, am fost pe fază şi am refuzat-o, ca să aflăm ulterior că ne-ar fi luat de vreo 3 ori mai mult decât am plătit noi în final.
Hotelul, New Westlake Hotel, se află în fosta concesiune franceză, un mic boutique hotel, care păstrează încă piese de mobilier, şi pe alocuri şi mirosul, din epoca de glorie demult apusă, avem până şi un şemineu în cameră, probabil cea mai chic cazare pe care o s-o avem pe aceste meleaguri.
Odată cazaţi şi împrospătaţi, ne-am îndreptat spre cel mai aproape magazin Apple din zonă pentru a pune mâna pe un iPad, pe care l-am luat cu 35% mai ieftin faţă de România. Strada pe care se află, şi singura de altfel pe care am reuşit s-o străbatem în cele 3 ore petrecute prin oraş, era plină de magazine, cu mărci foarte cunoscute, atât de ceasuri şi bijuterii cât şi de haine. Oare or fi adevărate sau nişte fakeuri foarte bine făcute?
Cel mai mare era complexul Hongkong Plaza, format din două corpuri de clădiri de-o parte şi de alta a străzii, unite printr-un culoar aerian, ce conţinea atât un imens Apple Store, cât şi un uriaş magazin Cartier.
Obosiţi şi lihniţi, ne-am oprit să mâncăm în primul local ce ne-a apărut în cale, Original Shanghai Dishes, care ne-a cam bulversat cu meniul de la intrare, scris în întregime în chineză, dar mâncarea a fost foarte bună şi ieftină, cam 50 lei pentru amândoi, cu tot cu două beri nelocale.
Cam atât pentru primele ore din Shanghai, Şerban şi-a mai căutat o baterie de rezervă pentru camera foto, dar de mâine trecem la lucruri mai serioase...
P.S. În clipa în care am început să scriem am constatat ceea ce auzisem de la alţii şi anume că accesul la diverse siteuri este restricţionat pe aici, aşa că o să postăm prin email. Sper să meargă...
Pe data viitoare...