Nu a fost vîlvă în jurul morții lui. A ieșit din viață cu discreție, deși era un star rock. Dar era Chris Squire un star rock? Și cine era, în fond, Chris Squire? O, da, basistul de la Yes, sper că nu e nevoie să explic ce înseamnă Yes. Și cine mai era Chris Squire? Bineînțeles, vocea din spatele lui Jon Anderson. Marea voce Jon Anderson. Puțină lume știe că vocea stelară a lui Jon căpăta forță și nuanțe în momentul în care Chris și Stewe Howe, chitara solo a trupei, îl acompaniau. Îl însoțeau în călătoriile lui prin alte galaxii. Nu era acolo un simplu backing vocals, ci mult mai mult. Era corul care venea din experiența de copil a lui Squire care cîntase în coruri bisericești. Era jocul vocilor nemaiîntîlnit la alte trupe.
La fel de puțină lume știe că Squire a fost singurul component al poveștii Yes care nu a plecat nici o secundă dintre ai lui. A fost membru fondator împreună cu Anderson, în 1968. Istoria Yes și istoria muzicii rock progresive consemnează această experiență unică și emoționantă prin mesaj. Un om, Chris Squire, a cîntat, a muncit și a compus timp de 47 de ani doar pentru Yes. Nu a lipsit de pe nici un album Yes, de la nici un concert susținut de Yes, indiferent de componența formației de-a lungul anilor. Și a fost acolo la Yes un du-te vino care poate că a asigurat și supraviețuirea, și revenirea la marea muzică după compromisurile din anii '80. Squire a fost trunchiul experienței muzicale Yes. Și rădăcina, și rodul acesteia.
Există o minunăție de piesă în albumul Magnification în care Chris Squire face vocea. Se numește Can You Imagine. Ascultați-o și veți înțelege. Totul.