La Săvîrşin singur ca regele / Cine sînt eu

La Săvîrşin singur ca regele

La Săvîrşin singur ca regele printre platani uriaşi
despuiaţi ce-acoperă cu totul bolta
iar pielea lor atîrnînd în petece alb-cenuşii gata, gata să cadă
ca nişte bandaje groase ce se desprind direct de pe os, timp vechi
în fermentaţie, mici focuri mov căzute în iarbă ici-colo,
brînduşe proaspete, un incendiu viu, vegetal, de nepotolit
în dimineaţa aceasta rece de toamnă,
pe marginea aleii tot mai înguste ce coboară spre ochiul de apă
în mijloc cu foişorul de lemn înnegrit,
scăldat de umbrele verzi în ude tremurînde,
în ele creşte tot mai înalt un alt munte dedesubt
sub un alt cer mai adînc,
sub arcade imense de lemn viu, de stejari noduroşi, centenari
pe care încă sar iuţi, ameţitor acele unui ceasornic vegetal înapoi
spre clipa ce-a fost, spre ziua de ieri.


Cine sînt eu

Ţara mea nu, nu o cunoscusem vreodată.
Decît pe aceasta de-acum, iat-o, cea de adopţie.
O, timpuriu, prea timpuriu am fost expulzat.
Nu-mi amintesc mai mult oricît de mult încercat-am -
iar anii fug în galop -
clipa aceea.
Abia acum că-s bătrîn, orb şi-ncet împăcat cu limba-i cea nouă -

ce-o ştiu buchisînd chinuit mai mult de-o decadă de lustri -
am aflat şi adevărul ei ce învinge pustiind de jur-împrejur ca focul:
ca s-o cunoşti în sfîrşit pentru ea întreg să fii gata.

O vezi?

(în perioada 15 ianuarie 2016 - 31 martie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)