21.01.2016
Sunt cea în care energia din mine simte că-şi găseşte cea mai potrivită formă. Nu ştiu dacă asta mă face egoistă, dar sigur mă face un om sincer. Dacă am fi cu toţii sinceri şi ne-am lăsa energia să ne ocupe aşa cum trebuie, nu am fi atât de pierduţi, pentru că ne-am aşeza în noi ca apa. Fluizi.

Suntem şaptezeci la sută apă. Lucrurile încep să aibă sens. Suntem energie care vibrează la fiecare lucru pe care îl facem. Suntem întâlniri. Suntem experienţe. Azi suntem cu fundul în sus. Mâine dansăm. Poimâine facem dragoste. Chestia asta din noi îşi schimbă locul, forma, starea de agregare. De asta ne simţim grei atunci când suntem trişti. De asta vibrăm odată cu muzica. De asta plutim atunci când ne îndrăgostim. În capul nostru e varză când cerem prea mult de la noi. Inima noastră se ia la bătaie cu ce avem în stomac. Omizile devin fluturi şi se joacă cu picăturile de ploaie de pe fruntea noastră. Şi cu cele din colţul ochiului. Şi cu cele din colţul gurii, atunci când dormim mult prea adânc şi visăm până-n pânzele albe.

La bază suntem fluizi. Ne obişnuim cu asta de când suntem în burta mamei şi ştim că e cea mai potrivită formă pentru noi.

Când pretindem a fi altcineva, ne dereglăm. Devenim anxioşi, nu ne mai simţim. Dar când îţi dai drumul - tu, furtună necontrolată - ăla eşti. Fără gânduri. Fără preconcepţii. Fără teorii. În cea mai bună stare a ta. Şi te duci tare şi îmbrăţişezi tot ce ţi se întâmplă. Şi e bine. Oh... atât de bine.

0 comentarii

Publicitate

Sus