De când am început să fotografiez viaţa balerinilor, merg des la Opera din Cluj. Îmi dau seama că au trecut deja 4 ani şi într-un fel simt că fac şi eu parte din echipă. Asist la o parte din viaţa lor de culise, îi văd cum studiază, la repetiţiile generale, în pauzele spectacolelor şi la îmbrăţişările pline de bucurie de la final.
În clădirea Operei a stat timpul în loc. Am dus câteva cunoştinţe din Germania care n-au mai fost în România şi le-a plăcut foarte mult atmosfera din Operă, mi-au spus că sunt un norocos să merg când vreau eu în acel loc minunat.
Îmi place uneori să cutreier clădirea şi să descopăr ceva nou.
Sentimentul că pot lucra nestingherit, că nu deranjez pe nimeni, mă fac să mă simt liber. Timpul petrecut în Operă este timpul prezent, mă izolez de lumea exterioară şi mă cufund în muzica orchestrei.
De curând am observat că se renovează anumite spaţii. Îmi plăceau cabinele artiştilor foarte tare, aveau ceva teatral în ele.
Sunt curios cum va arăta Opera peste 10 ani. Sper să-i pot urmări evoluţia în toată această perioadă.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Am simțit cum viața mi se scurge prin vene, către minte, ca și când cineva - sau ceva - mă recabla înapoi la spirit, Felicia SimionDescoperă Sefarad, Red de Juderías de EspañaLife of Bulbs, Irina NeacșuBeluye Nochi / White Nights, fotografii de Mircea Albuțiu, cu un text de Alina PetriLa margine, Mircea Albuțiu, cu un text introductiv de Alina PetriToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Fotografia de luniFotografia de marţiFotografia de miercuriFotografia de joiFotografia de vineriFotografia de sîmbătăFotografia de duminicăPovești din Turnul BabelAtelier fotoFotografia - între imagine şi povesteFotografia de Dinu52 de portretePublicitate