Cine sunt?

Ţi-s gândul de dimineaţă, de la prânz şi de seară. Nu pot să spun că-ţi ţin neapărat de foame, dar tot fac să se întâmple ceva în stomacul tău. Şi în inima ta; în ochi, în urechi, în piele, în buze...

Sunt visul frumos şi ochii mici de după ce te trezeşti. Sunt zahărul din ceaiul neîndulcit. Sunt cu ce mă îmbrac azi-ul, geaca ta preferată, parfumul, felul în care îţi aranjezi părul. Sunt privirea pe care ţi-o arunci în oglindă. Sunt paşii tăi înfipţi de după ce ai ieşit din casă.

Sunt bucuria pe care o ai când priveşti cerul şi fiorul care te trece când începe o melodie bună în căşti. Sunt perfect timing. Sunt lucrurile mici şi frumoase pe care le întâlneşti în zilele cu soare. Sunt ciripitul păsărilor, zâmbetul de pe buzele tale, dar mai ales cel din ochii tăi.

Sunt cea care te face să cauţi versurile melodiilor înainte să le postezi pe reţeaua de socializare albastră. Sunt cea pe care o vânezi, cea pe care o aştepţi, cea care apare. Sunt neîntâmplătoare în calea ta. Sunt cea care lasă un semn şi asupra celor mai neînsemnate lucruri.

Sunt stângăciile şi privirile pe furiş. Sunt glumele, râsul, energia, entuziasmul. Sunt gura de bere şi a doua ţigară după ce abia ai fumat-o pe prima. Sunt veştile care te iau prin surprindere, ridicarea de sprâncene, pufnitul în râs.

Sunt curiozitatea, căutarea, întrebările. Sunt filmele pe care le vezi, cărţile pe care le citeşti. Sunt clipele tale de linişte. Sunt cea care dă tonul petrecerii din capul tău şi care stă până dimineaţă, pentru ca a doua zi să o luăm de la capăt.

Şi totuşi, mi-e greu să răspund la întrebarea aia din titlu. Tot ce sunt se leagă de tine. Aşa că, atunci când mă blochez, în loc să spun că îmi lipseşti... prefer să spun că mă lipsesc de mine din când în când.