Preludiu / La ştirea că în Bagdad a fost furată cea mai veche seceră / Sacrificiul victimelor la victime sau de ce e omul complet surd

Preludiu
 
Am văzut o doică trezind un copil să-l hrănească.
I-am spus, dacă i-ar fi foame, el n-ar dormi.

Şi ea mi-a răspuns,
Doarme, dar îi este foame
Pentru că mie mi s-au umflat sânii.

Nici tu care primeşti poeziile astea
Nu te-ai trezit de bunăvoie.

Nici eu nu le-am scris doar pentru mine.


La ştirea că în Bagdad a fost furată cea mai veche seceră
 
Totul a început în peninsulă şi totul
Trebuie să se sfârşească acolo. Toţi oamenii sunt dintr-o ţară
Şi dintr-un om
Care-a fost gonit din Eden.
Iar apa din nori şi apa din mări este de fapt aceeaşi apă.
 
Are focul doar o soră de sânge?
 
Să-l lase în mormânt pe sumerianul cu pana de construcţii,
Toate versurile noastre sunt copiii lui.
 
Şi lasă-l pe Hammurabi cel în unghi ascuţit
al cărui articol 25 din Cod scrie aşa:
Dacă în casa cuiva s-a stârnit foc şi aceluia care vine la casă pentru a stinge focul i se lipesc ochii de lucrurile stăpânului casei şi lucrurile stăpânului casei le ia cu el, atunci acela să fie aruncat în acelaşi foc.
 
Se zice că băţul vine din rai,
Dar iadul are să-l ardă.
 
Din muzeu a fost furată cea mai veche seceră,
Babylon a venit de la cuvântul acadian Bab-ilu
Ceea ce înseamnă
Uşa lui Dumnezeu.
 
De pe acel pervaz de unde a furat-o
Să încerce el să se întoarcă la ceruri.
 
 
Sacrificiul victimelor la victime
sau de ce e omul complet surd
 
La armată, dresorul de câini
Taie urechea puiului
 
Să vadă
Dacă e rău.
 
La armată, meşterul
Când toarnă un tun
În loc de ghiulea, îi îndeasă pe gât mai întâi un cap
 
Să facă proba
Dacă nu e cumva năzuros
 
În armată, ofiţerul
Întâi sparge oglinda soldatului
 
Ca să nu se mai poată privi în ochi.

(în perioada 1 aprilie 2016 - 30 octombrie 2016, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)