Tramvaiul era oprit în staţia din Piaţa Unirii, aşa, mai pe seară, când aproape să cadă întunericul. Deloc aglomerat, toată lumea avea loc pe scaun. Şi, brusc, urcă pe uşa din faţă un tip plin de sânge, cu cămaşa ruptă, agitat, se opreşte la capătul culoarului şi urlă către noi: "Unde-i controlorul? Îl omor! Îl tai!". Linişte de auzeai cum se izbesc fluturii de noapte cu capul de geamul tramvaiului. Unii se legau la şireturi, alţii căutau preocupaţi prin sacoşe, îşi făceau unghiile etc. Nimeni nu avea curajul măcar să se uite în direcţia ăluia. Vatmanul era împietrit cu mâna pe maneta de pornire, cu ochii ţintă înainte. "Unde-i controlorul?", mai urlă o dată. Şi-un student aşa, mai pirpiriu, îşi drege discret glasul şi-i răspunde cu voce şovăielnică, fără să ridice privirea: "Nu e aici". După alt moment de tăcere grea, nervosul spune: "Bine". Şi pleacă liniştit.
PS (ce-am mai văzut între timp):