Oraşul ca o fiară învinsă

Îmi amintesc:

câte o casă se mai prăbuşea de singurătate şi alean
şi dădea să ne urmeze, scârţăind din toate încheieturile
câte un auz de tânără fată se mai dăruia cu înfrigurare,
când treceam cu ţiganii scripcari prin amiază.
astfaltul moale tresărea sub paşii cântecelor noastre
şi luam sângele străzilor pe tălpi,
când smulgeam inima din pieptul oraşului.
pietrele vibrau, visând la tainice împerecheri
în zidul vreunei case.

Atunci am făcut această fotografie:
Iată-mă într-un colţ, uite aici sunt scripcarii
iar la picioare, tolănit, stă oraşul ca o fiară învinsă.