Nu e departe de sat, dar, dacă nu veţi fi atenţi, n-o veţi vedea. Din şoseaua care trece prin Colţeşti, aveţi o singură şansă s-o prindeţi cu coada ochiului: în secunda în care intraţi în sat, în lungul unei străzi care o ia la stânga. O veţi vedea hăt încolo, pe o colină, iar ca să ajungeţi la ea trebuie să ieşiţi din drumul principal şi să continuaţi pe străduţa aia, până ce veţi ieşi din sat. Dar fiţi gata pentru efort. Cărările care duc la cetate trec prin tufe cu spini, străbat şanţuri adânci, apoi urcă abrupt direct spre fortificaţie.
Veţi descoperi, acolo, o cetate clădită în 1296, ca măsură de apărare după marea invazie a tătarilor din 1241. Însă abia în jurul anului 1700 cetatea a primit forma pe care o putem descifra, azi, din ruine. Cămin al familiei nobiliare Thoroczkay, care stăpânea acest ţinut nordic (inclusiv Rimetea şi Cetatea Secuilor, de pe Piatra Secuiului, azi în ruine), fortăreaţa de la Colţeşti folosea ca adăpost pentru bunurile domeniului. A folosit, bineînţeles, şi ca protecţie, dar n-a reuşit să ţină piept nici războiului ţărănesc condus de Gheorghe Doja (1514), nici austriecilor conduşi de generalul Tiege (1713), care au pârjolit-o.
Cu toate acestea, incendiile şi atacurile n-au distrus-o complet. Au rămas până astăzi nu doar cele mai vechi segmente ale cetăţii, ci şi cele mai recente. E vorba, aici, despre rămăşiţele celui mai bătrân turn, aşezat pe cel mai înalt pisc şi despre turnul-donjon, care măsoară 20 m, având cinci etaje. În vechime, turnurile erau unite prin ziduri, alcătuind o frumoasă curte interioară. Totodată, mai există în partea sudică ruinele unei clădiri cu mai multe încăperi, din secolele XIV-XV, plus o curte.
Dincolo, însă, de istoria cetăţii, care vă poate pasiona sau nu, rămâne ansamblul de ruine ale cetăţii, interesant indiferent de anotimpul în care le vezi. Bizară şi neliniştitoare alcătuire de rămăşiţe, pe care parcă vântul le-a ros, nu războaiele, cetatea medievală de la Colţeşti îţi rămâne întipărită pe retină oricâte cetăţi vechi ai fi văzut până acum. În plus, aici orice poză are şanse mari să devină fotografie. E locul perfect pentru creativitatea fotografică, indiferent că vorbim despre fotografia de peisaj (de sus, de pe zidurile cetăţii, obţii panorame cu Cheile Aiudului şi Piatra Secuiului), fotografia-portret, fotografia de arhitectură şi fotografia de produs. Cele mai bune unghiuri le obţii de pe versanţii vestici, de unde se vede cetatea şi, în fundal, Piatra Secuiului, dar şi de la baza cetăţii, de pe stânci (în acest caz, atenţie la şerpi şi la grohotişul care te poate dezechilibra). Şi sunt aproape sigur că, dacă ar descoperi-o regizorii de platou şi set-designer-ii de la Hollywood, amatori de stranietăţi exotice din estul Europei, mai mult decât sigur ar lua-o în calcul pentru filme istorice sau horror.
Acces la cetatea din Colţeşti
Din drumul DJ 107 M, care pleacă din Aiud, trece prin Cheile Aiudului şi ajunge la Rimetea, faci stânga pe prima stradă din satul Colţeşti. Drumul iese din sat şi continuă până aproape de cetate, unde devine inaccesibil pentru maşină. Din acest punct, există mai multe cărări bătătorite de urcare la cetate.
Obiectiv turistic: cetatea medievală din Colţeşti
Localizare: sat Colţeşti, pe raza comunei Rimetea (judeţul Alba)
Coordonate: 46º25'29'' lat. N; 23º32'31'' long. E
Acces: cu maşina; pe jos
Surse de informaţie pentru acest articol: Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
Credite foto: Florian-Rareş Tileagă
