Bosnia și Herțegovina. Sarajevo. Haggadah

a. Scriam, în urmă cu opt ani, de-aici, din Federația Bosnia și Herțegovina, două texte. Unul era despre Mostar și, pentru că îmi plăceau jocurile de cuvinte, avea titlul Mostari. În Mostar (most, adică pod; Mostar se numește orașul; mostari se numeau cei ce păzeau, în evul mediu, podurile). Celălalt era despre capitala acestei țări și avea titlul: 1425 de zile. În Sarajevo (atât a durat, fiind cel mai îndelungat înregistrat în istorie, asediul planificat, pregătit și pus în practică de Serbia și Srpska, menit să aneantizeze orașul, să îi extermine pe musulmani, să schimbe, încă o dată, istoria, granițele și ideologia continentului). Le-am recitit de curând, mi le-a reamintit Facebook.

Mare noroc a avut regatul ăsta al Bosniei, creat în anul 1463 de către otomani, atunci când, cu mici întreruperi, vreme de douăzeci de ani, între 1521 și 1541, Sultanzade Gazi Husrev-beg a acceptat demnitatea de a fi numit guvernator (sanjak-bey) aici, în Sarajevo. Pentru că, lăsând deoparte campaniile lui militare din Croația și din Ungaria, s-a ocupat temeinic de dezvoltarea structurală a întregii arii urbane a orașului, limitată, evident, la ceea ce azi se numește Bascarsija, centrul orașului medieval pe care îl conducea. A finanțat și a ordonat (unele s-au clădit după moartea sa) realizarea, cu contribuția meșterilor din Dubrovnik, a unui ansamblu de construcții ce asigurau realizarea tuturor funcțiilor specifice unei așezări importante, supuse Imperiului Otoman.

Bezistan (bazar, piață acoperită, de fapt, o clădire paralelipipedică, cu intrări pe fiecare latură, ce adăpostea spații destinate comerțului cu produse destinate consumului zilnic, pentru că menținea o temperatură inferioară celei a străzii); tasli-han (caravanserai, așa cum există peste tot în Balcani, destinat primirii și găzduirii comercianților, depozitării mărfurilor acestora și a caravanelor, aflate pe drumul spre Veneția sau spre Dubrovnik); hanikah (loc destinat exclusiv dervișilor și celor ce studiau tesavuf - mistica islamică); moscheea (cea mai mare dintre moscheile istorice din BIH de azi și una dintre cele mai reprezentative structuri islamice din Balcani); madrasa (o școală coranică, la fel ca în tot imperiul, care se ocupa de tot ce aveau nevoie tinerii musulmani: alim, tefsir, hadit, ahkam, fiqh, usul, retorică, sintaxă, dogmă); biblioteca (conține o importantă colecție de manuscrise cu anluminuri, compoziții caligrafice, cea mai veche carte din țară, scrisă în anul 1106).

b. Manuscrisul cunoscut sub numele de Sarajevo Haggadah, de proveniență sefardă (Barcelona, 1350), confecționat din piele de vițel, este anluminat - chiar și cu aur, în afară de pigmenții obișnuiți. Pătat de vin, pentru că se folosea în ceremoniile de Pessah, scris în ebraică, se deschide cu 34 de pagini (de fapt, sunt folio) ce conțin 69 de miniaturi reprezentând scene din Biblie de la Creație până la moartea lui Moise, iar următoarele 50 de pagini (folio) redau textul în sine al Haggadah. A reprezentat un dar pentru căsătorie, întrucât în josul primei pagini se pot recunoaște două blazoane nobile.

Uluitoare este prima miniatură, ce prezintă Pământul, abia creat, ca o sferă, cu ape și cer. Or, pentru anul 1350, aceasta reprezenta o incredibilă viziune. Păstrat în Muzeul Național BIH, într-o sală specială, alături de manuscrise ortodoxe, catolice și musulmane, acesta, Hagaddah (povestire, spunere) din Sarajevo, constituie, probabil, cea mai importantă dovadă a multiculturalității acestui spațiu balcanic și european.