Dacă meciul ar fi avut loc oriunde în afara Franţei, majoritatea spectatorilor de pe stadion ar fi scandat şi încurajat micuţa echipă a Islandei. Lucrurile nu au stat aşa, astfel încât majoritatea covârşitoare a celor 76,000 de fani de pe Stade de France au susţinut echipa gazdă, care a făcut sub privirile lor încă un pas spre obiectivul măreţ de a se încununa campioană a Europei pe teren propriu. Turneul a ajuns în faza careului de aşi. Mai sunt trei meciuri.
În afara stadionului, dar în special în afara Franţei, toată suflarea microbistă a fost pe jumătate islandeză în seara din 3 iulie. Povestea acestei echipe a făcut înconjurul lumii în ultima lună. La fel cum mulţi britanici au declarat - mai în glumă, mai în serios - că vor să plece din Regatul Unit după Brexit, mulţi ar fi spus că vor să se mute în Islanda pentru a trăi pe proprie piele mândria de a susţine echipa naţională ca un localnic. Remarcabil, motive de bucurie pentru suporterii islandezi au existat şi la finalul unui meci pierdut clar, cu 2-5. Povestea se încheiase, dar bucuria trăirii ei rămăsese în inimile tuturor. Până şi francezii au aplaudat această echipă a Islandei.
La fel ca şi în meciul cu Anglia, raportul de forţe dintre islandezi şi francezi a fost extrem de disproporţionat împotriva nordicilor. Spre deosebire de acea seară de vis în care Anglia a fost înfrântă, de data aceasta surpriza nu a mai avut loc. Senzaţia a fost mereu că e doar o chestiune de timp până când Franţa urma să deschidă scorul şi drumul ei spre semifinale se va netezi. Din acest punct de vedere, francezii i-au cruţat pe fanii islandezi de emoţii, marcând rapid, în primul sfert de oră, prin Olivier Giroud. A fost un gol simplu, unul la care te-ai fi aşteptat ţinând cont de teoretica fragilitate a Islandei în raport cu forţa ofensivă franceză. O minge aruncată peste apărare, un şut nu grozav, iar plasa a fost scuturată pentru prima oară.
Au mai urmat încă trei goluri în prima repriză, toate marcate de francezi. Dacă la 1-0 meciul era aproape adjudecat de gazde, la 2-0 situaţia a devenit clară. Paul Pogba a majorat diferenţa şi în acel moment până şi cel mai mare optimist ştia că Islanda era pe cale să iasă din turneu. Reuşitele lui Dimitri Payet şi Antoine Griezmann nu au făcut decât să pecetluiască soarta islandezilor înainte de pauză.
Deşi scorul indica 4-0 în defavoarea lor după 45 de minute, islandezii s-au întors pe teren pentru repriza a doua dornici să joace aşa cum ştiu: luptându-se şi încercând să lase cea mai bună impresie posibilă la încheierea meciului. Au făcut-o. Trebuie să recunosc că m-am bucurat în mod vizibil când Kolbeinn Sigþórsson a înscris ceea ce a părut a fi un gol de onoare pentru islandezi. Sunt convins că mulţi alţii au simţit acelaşi sentiment şi şi-au permis măcar un zâmbet. Islanda a marcat cel puţin un gol în fiecare meci jucat la Campionatul European. Până şi atunci când scorul ar fi putut să-i demoralizeze de tot pe jucători, ei au reacţionat.
Franţa a tăiat orice urmă de avânt ar fi putut islandezii să aibă cu o replică rapidă prin acelaşi Giroud, iar golul a evidenţiat cât se poate de clar valoarea adevărată a celor două echipe. Acesta nu ar fi trebuit să fie un meci din sferturile de finală ale unui turneu final, ci unul din calificări, în care o echipă mică - Islanda - a pierdut drastic în faţa uneia dintre cele mai bune formaţii din lume - Franţa. Şi totuşi, sentimentul predominant este că Islanda a meritat gloria venită odată cu prezenţa între cele mai bune opt echipe de la Campionatul European. A făcut un turneu grozav şi a spus o poveste extraordinară în care pasiunea, dăruirea, ambiţia, munca şi spiritul de echipă au creat cu adevărat ceva frumos.
Acasă, pe străzile Islandei, o treime din populaţia ţării a ieşit din case pentru a fi martora evenimentului istoric în cadru organizat, privind meciul pe ecrane uriaşe. Când echipa se va întoarce în ţară, fiecare jucător şi membru al staff-ului va fi erou naţional. Pe stadion, fanii islandezi au cântat ca şi când ar fi fost orbiţi de tabela de scor şi nu şi-ar fi dat seama că echipa lor era condusă cu 5-1. Au privit doar pe teren, acolo unde, cu câteva minute înainte de final, au primit un ultim cadou - încă un gol. Birkir Bjarnason a înscris ultimul din cele opt reuşite la acest turneu de Islanda, echipa care a umplut inimile tuturor microbiştilor cu o bucurie magică în ultima lună.
Deşi scorul era 5-2 pentru Franţa, m-am bucurat la rândul meu ca un copil pentru reuşita acestor oameni. Vorba lui Cristiano Ronaldo, m-am bucurat "de parcă ar fi câştigat turneul". Din anumite puncte de vedere, chiar au făcut-o.
Rezultat:
Saint-Denis: Franţa - Islanda 5-2 (Giroud 12', 59', Pogba 20', Payet 43', Griezmann 45' / Sigþórsson 56', B. Bjarnason 84')
Sursa foto: Facebook UEFA EURO
Dan Dracea este jurnalist sportiv. Îl puteţi urmări pe Facebook sau Twitter @DDracea.
Noul său proiect, Zecarul, poate fi citit pe site-ul său personal.