În 1992, Danemarca a fost chemată la turneu în locul Iugoslaviei, deşi nu se calificase. Se spune că jucătorii ei erau pe plajă când au fost anunţaţi că vor avea de jucat la turneul final. Câteva săptămâni mai târziu, erau încununaţi campioni ai Europei în mod cu totul surprinzător. Echipa de atunci a danezilor conţinea totuşi câteva nume importante precum Brian Laudrup sau Peter Schmeichel, iar acum, 24 de ani mai târziu, acelaşi lucru se poate spune despre Ţara Galilor, o echipă ce are în componenţă (încă) cel mai scump fotbalist al lumii.
Apoi, în 2004, a fost rândul Greciei să ajungă miraculos în finală şi să câştige. O echipă fără mari vedete care a reuşit să strângă victorie după victorie cu 1-0, inclusiv cu Portugalia în finală, după ce trecuse de grupe. A fost una dintre cele mai neaşteptate poveşti sportive ale secolului până în prezent, însă Grecia mai participase la turnee ale Campionatului European.
Diferenţa din 2016 este că Ţara Galilor se află în premieră la Euro. De altfel, galezii au participat o singură dată şi la Cupa Mondială, în 1958, când s-au oprit în sferturile de finală. În acest an de glorie 2016 s-au autodepăşit şi iată-i ajunşi în careul de aşi, printre primele patru echipe continentale ale momentului. Gareth Bale şi colegii săi au ajuns aici după un parcurs remarcabil. Doar Anglia a reuşit să îi învingă, în grupe, în ultimele secvenţe ale întâlnirii. În rest, victorii în faţa Slovaciei, Rusiei, Irlandei de Nord şi Belgiei au calificat Ţara Galilor în semifinale, unde apare asemănarea cu parcursul Greciei de acum 12 ani.
În drumul spre ridicarea trofeului, pe 10 iulie 2016, ca şi grecii, galezii trebuie să învingă mai întâi Portugalia. Cristiano Ronaldo era doar un puşti de 19 ani în 2004, dar a rămas de atunci o constantă remarcabilă în echipa lusitană. La acest turneu, Ronaldo a intrat în istorie drept primul jucător care a înscris în patru ediţii diferite ale Campionatului European, iar acum are şansa de a-şi conduce echipa într-o nouă finală, de data asta din postura de căpitan.
Pe teren, astfel, se vor înfrunta doi dintre cei mai buni fotbalişti ai ultimilor ani, chiar cei mai scumpi doi jucători din istorie. Sunt colegi la Real Madrid, însă vor fi adversari la Lyon, unde doar unul dintre ei va obţine calificarea în finală. Portugalia poate ajunge acolo fără să câştige vreun meci în timpul regulamentar, iar Ţara Galilor o poate face în premieră, chiar la prima ei participare europeană.
Este greu de spus că vreuna dintre echipe are prima şansă. Pe hârtie, am putea spune că aceea e Portugalia, însă galezii au arătat ca o echipă foarte bine sudată. Reprezintă un grup remarcabil, care joacă un fotbal atractiv, lucru evident în victoria cu 3-1 din faţa Belgiei în sferturile de finală. Portughezii ştiu însă mai bine ce au de făcut. S-au mai aflat în postura asta, iar Ronaldo, căpitanul naţionalei, ştie cum este să joci la cel mai înalt nivel.
În cealaltă semifinală se vor înfrunta Germania şi Franţa. Mulţi spun că echipa care va termina partida învingătoare va avea prima şansă la ridicarea trofeului. Este adevărat. Germania şi Franţa sunt nume de un alt calibru faţă de cele care-şi vor disputa prima semifinală. Sunt două echipe care deţin împreună cinci titluri europene şi alte cinci mondiale, dar şi jucători de top pe toate poziţiile din teren.
Germania are şansa să deţină în acelaşi timp titlul mondial şi european, lucru realizat în trecut, în 1974, însă ordinea de atunci a fost inversă. Campionii mondiali nu au impresionat peste măsură în meciurile de până acum, însă au arătat ca o echipă foarte puternică, extrem de greu de învins într-o zi bună. Victoria din sferturi în faţa Italiei a venit cu un anumit dram de noroc, după o serie haotică de lovituri de departajare, însă prezenţa Germaniei în semifinale este de necontestat.
De partea cealaltă, echipa gazdă, Franţa, a început să apese pe acceleraţie la momentul oportun. După o calificare deloc entuziasmantă din grupe, cu două meciuri câştigate pe final, francezii au început să-şi arate clasa în a doua repriză din optimile de finală, când s-au văzut conduşi de Irlanda. O întoarcere rapidă de scor şi o victorie cu 2-1 a fost urmată de masacrul Islandei, 5-2, primul meci în care Franţa şi-a arătat pe deplin forţa ofensivă. Apărarea a lăsat însă de dorit, iar în faţa Germaniei asemenea lucruri se taxează.
La fel ca şi meciul dintre Portugalia şi Ţara Galilor, Germania - Franţa poate fi meciul oricui. Senzaţia este că cele două finaliste se vor alege în urma detaliilor care vor înclina balanţa în favoarea lor - o fază individuală de excepţie, puţin noroc, puţin ghinion. Chiar dacă densitatea de jucători de mare clasă va fi mai mare în a doua semifinală, ambele partide pun faţă în faţă echipele cele mai bune ale Europei din acest moment, iar spectacolul este garantat.
6 iulie 2016: Portugalia - Ţara Galilor, Lyon, ora 22
7 iulie 2016: Germania - Franţa, Marseille, ora 22
Sursa foto: Facebook UEFA EURO
Dan Dracea este jurnalist sportiv. Îl puteţi urmări pe Facebook sau Twitter @DDracea.
Noul său proiect, Zecarul, poate fi citit pe site-ul său personal.