Au fost 30 de zile interesante, pline de fotbal. Uneori, spectacolul de pe teren a fost frumos. Alteori a lăsat de dorit, în special din cauza mizei care a cântărit prea mult. În tribune, fani din toate colţurile continentului şi chiar ale lumii au venit în Franţa pentru a fi martorii acestui mare eveniment sportiv. Cu câteva excepţii neglijabile, ei au reprezentat sarea şi piperul acestui turneu.
Un turneu care a început cu 24 de echipe la start. După o lungă serie de meciuri, 8 dintre ele s-au întors acasă, eliminate la primul obstacol. Printre ele şi România, care a început cu elan dar s-a stins în stilul deja-caracteristic, ofilind de tot într-un meci final pierdut în faţa Albaniei. Au rămas 16 echipe, iar ele s-au înjumătăţit până în punctul în care s-a ajuns în acest moment. Două ţări se vor lupta pentru a cuceri trofeul.
De partea Franţei există multe motive diferite pentru care echipa trebuie considerată favorită în meciul cu Portugalia. În primul şi-n primul rând, joacă în faţa propriilor spectatori. Acest lucru a părut să nu îi priască la început, când a obţinut două victorii în ultimele minute de joc în faţa României şi Albaniei, precum şi un egal cu Elveţia. Echipa nu prinsese viteză. Îi lipsea ritmul şi coeziunea.
De multe ori însă, în competiţiile sportive desfăşurate pe termen lung efortul trebuie dozat perfect, iar francezii au reuşit să facă acest lucru până acum. Au prins avânt în a doua repriză a optimilor de finală, şi de-acolo nu s-au mai uitat în urmă. Victorii cu 2-1 în faţa Irlandei, 5-2 în faţa Islandei şi 2-0 în faţa Germaniei - principala contracandidată la trofeu pe hârtie - au condus Franţa în finală. Va fi a treia finală de mare turneu pe care o va juca pe teren propriu. Pe primele două le-a câştigat.
Cu o linie de apărare despre care s-a crezut că este fragilă, dar care s-a dovedit a fi etanşă atunci când a fost nevoie, Franţa are fundaţia pe care linia ei fabuloasă de mijloc poate construi. Paul Pogba şi-a arătat clasa în doar câteva rânduri, ceea ce ne poate face să credem că finala va fi partida sa. În faţa lui, în spatele vârfului împins folosit de antrenorul Didier Deschamps, Olivier Giroud, stă Antoine Griezmann, golgheterul şi omul numărul unu din selecţionata Les Bleus. Acesta poate fi din nou motorul, cel care va împinge echipa spre glorie.
În faţa francezilor stă o formaţie a Portugaliei care a ajuns în finală fără să impresioneze, dar care poate fi extrem de periculoasă. Cu trei egaluri în faza grupelor - cu Islanda, Austria şi Ungaria -, portughezii s-au calificat în optimi, unde au învins Croaţia după prelungiri. Apoi a urmat victoria împotriva Poloniei cu ajutorul loviturilor de departajare, şi o semifinală în sfârşit câştigată clar şi în timpul regulamentar, 2-0 cu debutanta Ţară a Galilor.
Parcursul portughezilor până în finală a fost cel puţin unul uşor. Croaţii şi polonezii au fost singurii adversari care ar fi putut într-adevăr să pună mari probleme lusitanilor, iar ei au fost eliminaţi din turneu cu ceva noroc. Franţa reprezintă o altă mâncare de peşte - mai ales o Franţă în formă, cea de după faza optimilor de finală. Portugalia porneşte aşadar cu şansa a doua în acest ultim meci, însă nu trebuie în nici un caz subestimată.
Calitatea jucătorilor ei este incontestabilă, iar în Cristiano Ronaldo portughezii au un exponent care poate întoarce orice meci în favoarea echipei sale, oricând. Căpitanul va fi din nou punctul de maximă focalizare a echipei sale, iar libertatea tactică şi de mişcare de care dispune în selecţionata Portugaliei îl poate face greu de marcat şi greu de oprit într-o zi bună. Colegii săi vor spera ca 10 iulie să fie una din acele zile.
Aşadar, Franţa - Portugalia, duelul final al turneului, pune punct Campionatului European de Fotbal. Vom fi martori fie la un prim succes al portughezilor - care au pierdut singura finală la care au mai luat parte, pe teren propriu în 2004 -, fie la încununarea Franţei în faţa unei ţări întregi. Nu există dubiu legat de fanii cui se vor face auziţi pe Stade de France.
10 iulie 2016: Franţa - Portugalia, Saint-Denis
Sursa foto: Facebook UEFA EURO
Dan Dracea este jurnalist sportiv. Îl puteţi urmări pe Facebook sau Twitter @DDracea.
Noul său proiect, Zecarul, poate fi citit pe site-ul său personal.