E greu să găseşti alt moment şi alt loc în lume unde poţi vedea aşa un mare contrast între bucurie şi tristeţe ca pe un teren de sport la sfârşitul unei finale a unui turneu important. Bucuria portughezilor a fost de necontenit, tristeţea francezilor - apăsătoare. Am putut vedea oameni în toată firea îmbrăcaţi în albastru plângând sau uitându-se în gol şi întrebându-se dacă se vor mai întâlni vreodată cu ocazia de a cuceri un Campionat European. Lângă ei, am putut vedea jucători care se bucurau, vorba lui Ronaldo, ca şi când ar fi câştigat trofeul. Doar că ei chiar îl câştigaseră.
Ronaldo, căpitanul echipei portugheze, a fost în prim plan în debutul meciului, când o lovitură primită în zona genunchiului stâng de la Dimitri Payet l-a forţat să iasă de pe teren minute mai târziu. A fost o lovitură de teatru. Cel mai important jucător al Portugaliei, adevăratul talisman al echipei, a încercat să continue meciul. A strâns din dinţi, a fost bandajat, dar ieşind în lacrimi de pe teren, şi-a lăsat coechipierii să se descurce fără el. A fost un moment înduioşător, până şi jucătorii şi antrenorul Franţei mergând să-l consoleze pe Ronaldo. Acesta avea să revină pe teren la finalul meciului într-o stare total diferită de spirit.
Am fi putut spune că spectacolul fotbalistic a fost precedat de un spectacol vizual şi auditiv, însă jocul finalei a lăsat de dorit. Nu a fost tocmai un spectacol. Cel puţin nu în timpul regulamentar. Festivitatea de deschidere a meciului - sau de încheiere a turneului, depinde cum o vedeţi - l-a adus din nou în prim plan pe David Guetta şi multitudinea de voluntari care au dansat în jurul starului de muzică francez şi au ajutat la tabloul cromatic. Lucrurile aveau să devină serioase câteva minute mai târziu.
Meciul a început cu ocazii la ambele porţi. Promitea. Nani a şutat mult peste poartă, Antoine Griezmann - golgheterul turneului - a trimis alături şi apoi şi-a văzut lovitura de cap respinsă de portarul Rui Patricio. Apoi, lucurile s-au mai calmat. Fără Ronaldo, Portugalia a intrat într-o perioadă de joc pasiv, un stil pe care l-am mai văzut la lusitani pe durata turneului. Deşi Franţa a ţinut mai mult balonul, senzaţia a fost că niciuna dintre cele două echipe nu a dorit să rişte prea mult, iar prima repriză s-a încheiat fără gol.
A doua parte a meciului a continuat în acelaşi fel. Pentru o finală de Campionat European, fanii neutri ar fi îndreptăţiţi să fie nemulţumiţi. Şuturi ale lui Moussa Sissoko şi Olivier Giroud au fost respinse bine de Rui Patricio, unul dintre remarcaţii unei seri care nu a produs prea multe prestaţii memorabile. Cea mai bună ocazie i-a revenit din nou lui Griezmann, care a plasat o lovitură de cap puţin peste poartă din apropiere, la mijlocul reprizei secunde.
Apoi, când toată lumea aştepta fluierul de final, André-Pierre Gignac a lovit bara la ultima fază a meciului. A fost momentul în care s-ar fi putut decide meciul. Accidentatul Ronaldo a revenit pe gazon pentru a-şi motiva colegii înainte de cele două reprize de prelungiri, iar acest lucru s-a dovedit a fi de bun augur. Au urmat acţiuni periculoase la ambele porţi, iar minutul 108 a fost cel în care Portugalia a dat lovitura.
Éder, intrat pe teren în repriza a doua în locul lui Renato Sanches, a devenit erou naţional. A fost nevoie de câţiva paşi şi de un şut puternic de la mare distanţă pentru ca finala să fie decisă. Portarul Hugo Lloris s-a alungit cât a putut, însă a fost bătut, iar minutele rămase de joc s-au scurs extrem de repede pentru francezi, cu adrenalină, dar crucial, fără gol. Portugalia învinsese.
Nu la mult timp după fluierul final, în înaltul tribunei Stade de France din Saint-Denis, Cristiano Ronaldo îşi îndeplinea visul de a câştiga un trofeu important cu echipa naţională şi ridica trofeul Henri Delaunay.
Au revoir, France!
10 iulie 2016: Saint-Denis: Portugalia - Franţa 1-0 după prel. (Éder 108')
Sursa foto: Facebook UEFA EURO
Dan Dracea este jurnalist sportiv. Îl puteţi urmări pe Facebook sau Twitter @DDracea.
Noul său proiect, Zecarul, poate fi citit pe site-ul său personal.