Pare în regulă. După o lungă examinare, pare chiar în regulă. Cred că e pregătită să zboare. Doar strâng mai bine şuruburile de lângă piept şi ajunge. Dau să fac ultimele retuşuri şi îmi alunecă din mână şurubelniţa. Cade şi trece prin podea. Asta, sau mă dor prea tare picioarele şi nu mă pot apleca, tot una e. Nu contează, trebuie să meargă şi aşa.
O arunc şi prinde a zbura, deschide ochii, se face comodă cu toată lumina becului şi bate de trei ori din aripi. Aripile sunt bine lucrate, pot să stau liniştit. Închid geamul după ea, ba chiar trag şi draperia.
Clasele sociale nu se joacă de-a prinselea BZZZZZ Calitatea măturii e mai importantă decât coada mopului BZZZZZZ Moartă stă pe capul nostru şi ne arată calea spre BZZZZZZ Canalul ăsta nu e despre ştiri. E doar despre ştiri bune! BZZZZZZ Bună ziua, şi bine aţi venit la cum să închideţi televizorul în trei paşi. Unu: Apăsaţi pe butonul roşu. Doi:.... Tace. De ce nu mai spune pasul doi? E întuneric.
Mă plictisesc de moarte. Cineva bocăneşte la geam. Presupun că nu e doamna care îmi spune pasul doi, ea nu are aripi. Nu am chef să răspund altei persoane. Linişte.
Liniştea nu se lasă liniştită fiindcă nesuferitul mai bate la geam. Pasul doi: trage draperia şi vezi cine e. Mă uit la TV: E închis. Îmi zic: "HA! Am reuşit şi fără pasul doi!". Nu am nevoie de pasul doi. Linişte.
Din nou, cineva bate la geam, dar de data asta acel cineva nu mai deranjează liniştea. Bate la geam în linişte. Îi răspund în linişte. Trag draperia în linişte. Nu apuc să văd cine e, fiindcă soarele intră în cameră cu zgomot. Liniştea se supără. Are dreptatea ei, am promis să o las să fie liniştită. Nici n-apuc să-mi cer scuze de la lumină, trag draperiile în linişte.
Tocmai am spus că becul era aprins, dar după am spus că era întuneric, şi realizez că nu are logică, aşa că închid becul.
Cineva bocăneşte la uşă. Cineva ţipă de după uşă: "CÂND DRACU MAI PLĂTIŢI CHIRIA?!". Eu în mod normal aş rămâne liniştit şi m-aş face că sunt mort, dar liniştea se supără şi îi trage o palmă ăluia prin vizor.
Bocănitul la geam continuă cât se aude ecoul pocniturii palmei. După draperie e luna, ea e mai amabilă şi cred că pot să deschid şi geamul. Pasărea s-a întors la mine cu şuruburile scoase de tot. Ciripeşte ruginit. Dacă e să o repar, îmi trebuie ceva lumină. Becul se aprinde şi se arde. Îi ard una becului şi se face roşu. Şurubelniţa e pierdută aşa că întorc şuruburile cu dinţii. Dinţii ruginesc şi încep să tuşesc metalic. Pasărea se vede reparată aşa că începe să zboare. Draperiile se trag singure şi fotoliul mă obligă să mă aşez din nou.
Clasele sociale nu se joacă de-a prinselea BZZZZZ Cum să fii singur în trei paşi simpli: unu: Fiţi singuri, Doi: BZZZZZZ
Ei, voiam să mă uit la aia, ce dracu?
0 comentarii
Arhiva rubricii
Băiatul cu şosete roz, Alexandru GorgheSuferinţele păduchelui Warther, Alexandru GorgheSpre iertarea noastră, Alexandru GorgheÎntre fără 10 şi şi 10, Alexandru GorgheHe He, Alexandru GorgheToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate