Chat

EA e online
EA: Hei.
Mi se taie genunchii.
EU: Hei.
Ea face o pauză. Lungă.
EA: Ce faci?
EU: Bine, merci.
Pauză.
EU: Tu?
Aşa se face...
EA: Bine.
Pauză.
EA: Mi-e dor de tine.
Nod în gât. Pauză.
EU: Interesant...
Interesant?! Cine dracu' spune asta?
EA: Interesant?
EU: Da.
EA: Asta e tot?
EU: Cum aş putea răspunde la asta?
Pauză. Scrie. Şterge. Scrie. Scriu. Şterg. O aştept.
EA: Păi, nu ştiu... Cum fac de obicei oamenii normali?
EU: Oamenii normali?
EA: Ei, paştele mă-sii, oamenii!
EU: Normal...
EA: Foarte interesant.
EU: Ei, vezi?
Pauză.
EA: Ce prostie.
Pauză.
EA: Eu chiar vorbeam serios.
EU: Şi eu la fel.
EA: Nu prea pare.
EU: Cum aşa?
EA: Pur şi simplu.
EU: Deodată e simplu.
EA: Mereu a fost simplu.
EU: Simplu de spus.
EA: Simplu de înţeles. Trebuie să fii retardat emoţional să nu înţelegi ceva atât de simplu.
EU: De ce tot baţi moneda pe chestia asta?
EA: Da' ce-i cu expresiile astea?
EU: N-am chef să ne certăm.
EA: Nici eu, dar aparent tu ai o problemă...
EU: Eu am o problemă? Serios?
EA: Doar nu eu.
EU: A, da, am uitat. Tu nu ai niciodată probleme. De asta te agăţi de sufletul oamenilor, pentru că te plictiseşti. Aproape că ţi-ai dori probleme.
EA: "De sufletul oamenilor"... O spui de parcă... Ştii ceva? Nici măcar nu pot...
EU: Mamă, frate, incredibil...
EA: Ce e incredibil?
EU: Tot.
EA: Dezvoltă.
EU: Ce vrei să dezvolt?
EA: E vag. Spune şi tu ceva concret. Măcar o dată în viaţa asta.
EU: Mă calcă pe nervi chestia asta.
EA: Eu?
EU: Da. Destul de concret pentru tine?
EA: Fascinant.
EU: De fapt, ce vrei de la mine? Apari aşa, din senin, te bagi în seamă şi ai aşteptări de la mine să zic ceva.
EA: Păi normal că am aşteptări, după atâta timp...
EU: Atâta timp în care ce...? Nu-i ca şi cum am vrut să se întâmple ceva. Nu am programat. Nu sunt atât de tâmpită.
EA: Ei, şi uite că totuşi suntem aici.
EU: Tu eşti. Tu. Eu nu vreau să mă amestec.
EA: Ai tupeu.
EU: Tupeu?
EA: Da.
EU: Tupeu...
EA: Da, tupeu. Tupeu; tupeu. E un cuvânt. Caracteristic, aş putea spune.
EU: Sarcaaaasm...
EA: Nu se poate altfel. Plus că îţi place.
EU: Evident că îmi place.
Pauză.
EU: Deci, ce vrei?
EA: Mi-ai lipsit.
Pauză.
EU: Nu ştiu cum să reacţionez la asta.
EA: Spune prima chestie care îţi trece prin minte.
EU: Căcat.
EA: Oau.
EU: Nu, serios. Căcat. Credeam că am depăşit toată treaba asta. Am avut o discuţie, credeam că m-am făcut înţeleasă. Nu mai vreau să ştiu de tine. Mi-a ieşit o vreme. Eram ok. Şi părea că ai înţeles. Ai dispărut, a fost bine. Ce s-a întâmplat acum?
EA: Ţi-am spus.
EU: Ce?
EA: Mi-e dor de tine.
EU: Asta e urât din partea ta. E egoist. Dar nu mă miră.
EA: Adică?
EU: Mereu a fost despre tine.
EA: Nu prea cred.
EU: Ba fix aşa a fost. Eşti o egoistă infectă. Am spus-o.
EA: Dacă vrei să dai în mine cu asta, să ştii că nu mă afectează cu nimic.
EU: Da?
EA: Pentru că şi tu vrei asta. Dacă nu voiai, nu vorbeai cu mine. Evitai discuţia. Mă tratai cu seen şi gata.
EU: Eşti o manipulatoare odioasă.
EA: Mai ai cuvinte de astea asemănătoare, cretine şi lipsite de substanţă?
EU: Lasă-mă în pace.
EA: Nu s-a schimbat nimic.
EU: Ei, iată...
EA: Nu, serios. Te complaci în ceva, după aberezi un pic, pretinzi că nu vrei nimic, dar de fapt vrei. E drăguţ.
EU: Am vorbit serios. Nu mai vreau. Nu mai pot. De ce aş vrea să mă bag din nou în ceva ce îmi face rău?
EA: Pentru că ai nevoie de asta.
EU: Sunt foarte bine! Crede-mă. Am trecut de tine, supravieţuiesc, am cât de cât un echilibru.
EA: Nu mă faci geloasă cu noul tău stil de viaţă pe care ţi l-ai făcut de când am plecat. Şi ştii de ce?
EU: Ia.
EA: E bazat pe ceva ireal. Nu e palpabil.
EU: A, şi tu erai.
EA: O, da. Şi îţi plăcea. Ţie îţi place să pui mâna.
EU: Deloc fals.
EA: Numai că mereu ai luat-o pe ocolite. E un preludiu prost. Aşa că acceptă dracului odată că şi ţie ţi-a fost dor de mine, hai să ne întâlnim şi cu asta, basta.
EU: De ce să mint?
EA: Adică ţie nu ţi-a fost?
EU: Nu zic, am simţit şi încă simt un mare gol, dar e de bine, ştii? Chiar se simte ok. Se simte ca şi cum ar fi ceva normal.
EA: De unde poţi să ştii ce e normal, având în vedere că nu ai mai experimentat altceva?
EU: Ei, uite că am un termen de comparaţie. Cu tine şi fără tine. Şi pot să spun lejer că fără tine a fost mai bine.
EA: Totul e relativ.
EU: Apa e udă...
EA: Deci ţie îţi convine varianta de gol.
Pauză
EU: Nu chiar...
EA: Oh, începem să devenim sincere.
EU: De ce nu mă laşi pur şi simplu în pace?
EA: Pentru că nu poţi fără mine. Înţelegi? Ai nevoie de mine. Sunt singurul lucru concret din viaţa ta şi o ştii foarte bine, numai că nu vrei să o accepţi, pentru că eşti încăpăţânată şi mă scoţi din sărite. Şi mie - vei râde - chiar îmi pasă de tine.
EU: Ha...
EA: Din clişeu în clişeu.
EU: Mi le livrezi pe tavă. Nu pot rezista.
EA: Te agăţi de prostiile astea ca să umpli golul ăla, dar ştii că nu merge aşa. Astea-s soluţii de moment.
EU: Îmi. Faci. Rău.
EA: Pot să-ţi fac şi bine. Asta e o chestie pe care tu o controlezi. Eu sunt tot ce ai nevoie în acest moment.
EU: M-a luat stomacul.
EA: Aşa, alimentează. De parcă nu e destul de aiurea deja.
EU: Mă ţii pe loc. Niciodată nu a fost bine ce s-a întâmplat între noi. Erai mereu acolo. Da. Ai fost lângă mine când nu mai era nimeni altcineva. Tu, dintre toţi, mă cunoşti cel mai bine. Nu mă pot ascunde de tine şi nu mă pot sătura de tine. Eşti ca un drog. Da. Alt clişeu. Dar uite ce bine sună, în paştele mă-sii! Şi dacă e s-o iei aşa, până şi respiratul e clişeu. Se face şi se tot face. Aşa trăiesc oamenii... Când nu eşti, mă duc în mă-sa, că rămân fără puncte de referinţă şi am impresia că dacă nu eşti aici să mă agăţ de tine, mă duc în ceva abis nenorocit. Asta vrei să auzi? Am nevoie de tine. Dar nu e dor. Pur şi simplu lipsă. Nu ştiu cum am fost cât nu ne-am întâlnit, dar ideea e că nu am stat locului. M-am gândit încontinuu la tot felul de chestii.
EA: Ce chestii?
EU: Nu ştiu, dar a fost ciudat.
EA: Ce chestii? Nu mai fugi de lucrurile concrete.
EU: Păi nu ştiu ceva mai concret în afară de tine.
EA: Asta mă bucură.
EU: Serios?
EA: Da. Contez pentru tine. Şi, pe lângă asta, ai ajuns la vorba mea.
EU: Evident.
Pauză.
EU: Japiţă...
Pauză.
EA: Deci?
EU: Deci ce?
EA: Ce facem?
Pauză.
EU: Sunt singură acum.
EA: Vin.
Frica părăseşte conversaţia.
Mereu a vrut să fie ea cu un pas înainte.