Singura româncă rămasă pe tabloul de concurs la Melbourne a fost protagonista unui gest spontan care o califică mai departe de optimile oricărei competiții.
Final de meci. Sorana Cîrstea cîștigă lejer tiebreak-ul setului al doilea și trece fără emoții mari de americanca Alison Riske. Concentrată și curajoasă, cu lovituri curate și o tactică echilibrată, revenise în set după 1-3. Românca își savurează în liniște victoria care o duce în optimile de finală ale Openului australian. Este ceva tonic în această reținere. Este tezaurul pe care ți-l oferă experiența. Este, bănuiesc, semnul că Sorana nu își consideră încheiată misiunea în primul Grand Slam al anului. La aproape 27 de ani știi să prețuiești cu adevărat momentele frumoase.
Ultima imagine a Eurosportului completează natural impresia solară pe care Cîrstea a lăsat-o în meciul contra lui Riske, o jucătoare plasată mai bine cu 36 de locuri în ierarhia WTA. Sorana, 78, Riske, 42. Tocmai când dădea să iasă de pe teren, Sorana a făcut cale întoarsă și s-a dus la grupul de adolescenți australieni care se constituiseră pe tot parcursul meciului într-o galerie zgomotoasă. "Wonderful Sorana" fusese laitmotivul încurajărilor fanilor ad-hoc de la antipozi. Sorana a dat cuba cu ei, în uralele tuturor spectatorilor prezenți pe Terenul 2 de la Melbourne.
Nu a fost ceva studiat în cursa înapoi a Soranei, ci doar rodul unui impuls. Impulsul corect față de oamenii care te simpatizează. Gestul pe care mulți dintre sportivii noștri nu știu sau nu vor să-l facă. O califică asta pe Sorana drept o jucătoare mai bună? Da, la un anumit nivel al performanței, mai ales după ce ai traversat deșertul, relația cu publicul este parte din valoarea ta sportivă. Altruismul, recunoștința sau modestia pot fi arme la fel de redutabile ca ambiția sau tenacitatea.
Urmează Muguruza în optimi. Și perspectiva unei întâlniri în care Sorana poate pune probleme mari câștigătoarei de la Roland Garros 2016. Și chiar mai mult decât atât. După Carla Suarez Navarro, o altă spaniolă la rând. De ce nu?