Îi admir pe compatrioţii mei din stradă

Pe parcursul ultimelor săptămâni, Mihai Brezeanu a realizat un interviu cu regizorul Andrei Şerban, care au discutat cu precădere despre teatru, operă şi cultura românească. Ca urmare a evoluţiei situaţiei politice din România, am decis să publicăm prima parte a acestui interviu în avans, în această seară.

Mihai Brezeanu: Domnule Şerban, am purtat dialogul care a dus la interviul de mai jos vreme de câteva săptămâni, la distanţă, via e-mail, pe ruta New York - Bucureşti. Intenţia iniţială era să vorbim despre teatru, despre operă, despre lumea culturală românească. Iată însă că, fix înainte de a-l finaliza, istoria s-a pus din nou în mişcare pe repede înainte şi, în acest moment, străzile României sunt pline, seară de seară, de sute de mii de oameni care contestă acţiunile Guvernului. Prin urmare, cred că e important să prefaţăm interviul cu câteva rânduri despre acest subiect de maximă actualitate. Cum comentaţi deciziile guvernamentale şi cum priviţi spre imaginile ce prezintă imensele mulţimi din centrele marilor şi micilor oraşe ale României?
Andrei Şerban: Răspund de la New York, unde zilnic ne aflăm în mijlocul protestelor contra celor ce conduc acum America şi nu e o întâmplare că, în acelaşi timp, acţiunile de contestare se amplifică şi în România. Dacă în America spiritul protestatar are o tradiţie îndelungată, mă bucur să constat că şi la noi se poate acţiona într-o situaţie care ameninţă atât de grav democraţia. Sunt încurajat să văd că aceste semnale de trezire devin vizibile şi îi felicit şi îi admir pe compatrioţii mei. Faptul că, în sfârşit, după alegeri, oamenii au ieşit din apatie arată că România nu mai poate fi considerată ţara pasivităţii indiferente. Nu mă aşteptam, dar e foarte bine şi just ca dintr-odată sentimentul responsabilităţii civice la români să se manifeste atât de puternic. E minunată aceasta trezire, că, in sfârşit, ceva se întâmplă: să spui NU invitaţiei la hoţie, mai mult, să demaşti hoţia reală pe care guvernul PSD continuă să o comită de când există, să arăţi că practica lor bine ştiută, încă din comunism, de a băga pumnul în gură, nu mai e posibilă, că s-au demascat singuri prin modul în care au acţionat! Da, e evident ca lumina zilei că politicienii ne mint, îşi bat joc şi fac promisiuni false doar ca să profite şi să fure mai mult decât oricine. Simt că aceste proteste vor face istorie. Îmi amintesc cu emoţie de momentul din Piaţa Universităţii din 1990, când eram director la Teatrul Naţional. Îmi amintesc ce era unic atunci, cum viaţa şi arta se oglindeau, cum aceeaşi energie îi anima atât pe protestatari, cât şi pe actorii Trilogiei Antice. Azi, teatrul străzii a devenit artă activă. E un semn că spiritul Pieţii Universităţii nu a murit, e viu şi va fi reînnoit. Să fie într-un ceas bun!

În partea a doua a acestui interviu, ce va fi publicată vineri, 10 februarie 2017, Andrei Şerban va răspunde unor întrebări despre spectacolele sale, despre receptarea lor şi despre cum vede lumea culturală românească de azi.