Dar hai să coborâm cu picioarele pe pământ şi să vedem, dincolo de această frumoasă posedare, ce trebuie să ştim când dăm banii pe schiuri, clăpari şi beţe. Nu m-aş întinde cu discuţia la tot ceea ce e echipamentul de schi (adică inclusiv îmbrăcăminte şi protecţii) şi nici nu dau nume de mărci, fiindcă tot ce vezi azi în magazinele de specialitate sunt echipamente de mare şi foarte mare încredere. Aşa că nu crede în paradele de ştiinţă ale celor care vor să pară nişte guru ai echipamentelor, spunând de pildă că Atomic (doar fiindcă e una dintre cele mai vizibile mărci pe pârtii) e firmă comună, ba chiar fantomă. Încearcă să ai discernământ, tehnologia e un cuvânt mult mai deştept decât noi. În sfârşit, iată, mai jos, un fel de ABC al cumpărătorului de schiuri...
"Cât de lungi?" E primul lucru la care te gândeşti când intri în magazin. Păi, lungi în funcţie de cum schiezi şi de zăpada pe care schiezi, aşa că întrebarea trebuie să fie un pic altfel: "cât de bun sunt şi cât de lungi, înguste şi rigide trebuie să fie?" Sunt chestiuni strâns unite, toate depinzând de stilul de schi, de abilităţi şi de zăpada în care te dai, indiferent că eşti bărbat, femeie sau copil.
Pe pârtie bătătorită
Cele mai potrivite, aici, sunt schiurile piste, obligatorii pentru începători, dar şi cele all-mountain, preferate de majoritatea schiorilor, fiindcă poţi intra cu ele în orice tip de zăpadă. Pe scurt, vorbim despre vestitele schiuri carve, care pe pârtie bătătorită se simt perfect prin faptul că alunecă pe canturi, prin ocoliri pe care le dictează în mod natural forma curbată a schiului. Sunt acele schiuri înguste în talie (65 - 85 mm, cu radius între 10 - 16 m), dar late la vârf şi coadă. De fapt, cu cât sunt mai înguste la mijloc, cu atât ocolirile vor fi mai iuţi, mai "pişcate" şi pe rază mai mică (în genul slalomului special). Cu cât sunt mai late în talie (75 - 99 mm, cu radius între 15 - 20 m, caz valabil pentru tipul all-mountain), cu atât virajele vor fi mai lungi, în genul slalomului uriaş.
Dar cel mai mult contează lungimea schiurilor, pentru că de ea depinde viteza. Dacă sunt scurte (între bărbie şi nas, recomandate începătorilor), îţi folosesc la viraje rapide şi viteze moderate. Atenţie, sunt instabile la viteză mare, căci pot vira involuntar din cauza curburii adânci din talie. Pentru viteze mari, pe pârtie bătătorită, ai nevoie de o talie mai lată a schiului şi de lungimi între nas şi frunte. Cât despre rigiditate, ea trebuie să fie redusă pentru începători (pentru viraje la viteze mici) şi pronunţată pentru avansaţi (ca să evite vibraţia la viteze mari). Şi, foarte important: cu cât ai mai multe kilograme în plus, cu atât schiurile trebuie să fie mai lungi, pentru control în ocoliri. Reciproca e valabilă.
În off-piste (powder, zăpadă brută, zăpadă îngheţată, schi extrem)
Aici, doar experţii ar trebui să aibă acces, pentru că tot ce nu e bine asimilat tehnic pe pârtie bătătorită se răzbună în off-piste. Aşa că schiurile pentru powder se pot numi schiuri pentru experţi, capabili să schieze oriunde în afara pârtiei. Vorbim de schiurile freeride şi big mountain (inclusiv despre schiurile de tură, cu legături detaşabile, dedicate tehnicii telemark), care au cunoscut cea mai vizibilă evoluţie de aspect în ultimii ani. Sunt mai late (105 - 130 mm în talie, pentru a pluti în zăpadă), mai lungi (pentru viraje largi, deci să treacă de nivelul frunţii) şi mai elastice la extremităţi, pentru a putea flexa cu uşurinţă la ieşirea din powder. De fapt, nevoia de a pluti rapid în zăpadă afânată a generat, recent, un soi de aspect invers: celebrul reverse sidecut, prin care schiul e mult mai lat în talie decât la extremităţi.
În snowpark şi powder
Într-un cuvânt, freestyle. Uşor de controlat în snowpark, pe pârtie şi în powder, ele sunt aşa-numitele schiuri twin-tip, curbate la vârf şi în coadă. Sunt perfecte pentru acrobaţii, sărituri, aterizări cu spatele, dar şi pentru monitorii de schi, care au nevoie de coborârea cu spatele în timpul lecţiilor. Sunt aproape la fel de versatile ca schiurile "all-mountain", putând oferi experienţe superbe atât în powder, cât şi în carving-ul pe pârtie. De obicei, au lăţimi măricele în talie (peste 110 mm) şi sunt aproximativ la fel de lungi ca cele all-mountain.
Clăpari şi beţe
Aici, confortul e literă de lege. Nu uita că vei sta ore în şir cu clăparii în picioare, aşa că cel mai mic semn de incomoditate, când probezi în magazin, va rezulta în dureri pe pârtie. Caută nu marca şi culoarea, ci modelul bun pentru picior. Atenţie, clăparii se probează cu o singură pereche de şosete, preferabil de schi.
Degetele trebuie să atingă, uşor, vârful din interior înainte să închizi clăparul şi, după ce-l închizi şi apeşi cu tibia pe limba clăparului, laba piciorului trebuie să se deplaseze în spate, nemaipermiţând degetelor să atingă vârful; totodată, călcâiul trebuie să rămână fix în toate mişcările de flexare.
La final, clăparul trebuie să pară mulat pe picior, deci fix dar nu incomod. Ţine cont şi că, treptat, căptuşeala lui se restrânge datorită căldurii piciorului, aşadar nu cumpăra un clăpar ale cărui cleme le poţi strânge la maximum în magazin. Cât despre beţe, e simplu: alege-le pe cele care permit braţelor să formeze unghi de 90 de grade. Altfel, te pot incomoda şi chiar accidenta.
Mici sfaturi:
- nu cumpăra schiuri mai bune decât tine;
- să nu te intimideze varietatea; există schiuri potrivite pentru fiecare;
- înainte de a cheltui, documentează-te;
- nu cumpăra echipament iarna;
- nu te zgârci la clăpari;
- cumpără schiuri vechi de un an-doi, în special de la centrele de închiriere din străinătate, la final de sezon. Sunt ieftine şi aproape noi;
- cumpără schiuri cu legături integrate, adică gata montate pe schiuri (şi dedicate acelor schiuri), care culisează în funcţie de flexarea schiului. Doar aşa vei fi sigur că talia schiului, cea mai importantă de altfel, va fi valorificată;
- nu te lăuda că ai schiuri de competiţie doar fiindcă sunt scumpe şi scrie "race" pe ele. Schiurile de concurs nu se vând oriunde, sunt mult mai rigide, plus că sunt fabricate din cu totul alte materiale şi după regulamente specifice;
- nu schia pe pârtie cu schiuri "big mountain" şi, în powder, cu schiuri scurte şi înguste;
- cumpără schiuri mai scurte şi flexibile dacă eşti începător, mai lungi şi rigide dacă eşti avansat;
- cumpără echipament second-hand doar dacă este, încă, de calitate şi dacă îţi corespunde ca stil şi nivel.
Ce înseamnă radius?
Radius (adică raza de ocolire sau turning radius) ţine în mod direct de lăţimea schiului în talie. Radius-ul este raza cercului imaginar pe care schiul, graţie formei scobite, l-ar produce într-o curbă, în clipa în care schiorul aplică greutate pe canturi. Cu cât greutatea va fi mai mare, cu atât virajul va fi mai scurt. De pildă, vei face ocoliri scurte cu un radius între 10 - 16 m şi ocoliri largi cu unul de 16 - 25 m. De fapt, radius-ul oferă carving, care nu e decât valorificarea formei carve a schiului. Altfel spus, nu tu eşti cel care schiază; schiul te schiază pe tine. Nu trebuie decât să aplici greutate pe schiuri, să înclini genunchii iar schiul va ocoli în mod natural; practic, astfel nu mai pierzi viteza în ocolire, ba chiar o măreşti, de unde şi cristiania cu accelerare. Cât despre notaţia radius-ului, o vezi pe schiuri (ex. 16 m) sau prin acel sidecut în milimetri, cum ar fi 127 (vârf) / 76 (talie) / 114 (coadă). Cu cât diferenţa între talie şi cele două extremităţi e mai mare, cu atât schiul e mai îngust iar curbele vor fi mai strânse.
***
Articolul a fost publicat iniţial în www.skipassmagazine.ro
Sunt instructorul Florian-Rareş Tileagă şi vă aştept, în Munţii Şureanu la lecţii de schi şi închirieri de echipamente.