Între ani

Plouă.

E secetă de ani buni şi totuşi asfaltul e plin de bălţi. Pisicile mor de sete şi în acelaşi timp străzile miros a câini uzi. Se crapă chirpiciul de pe blocurile pline de mucegai. Pescarii au început să pescuiască melci şi peştii mi se-neacă în acvariu. Se zbat sub cupola de sticlă şi dau cu aripioarele de se crapă ceva de dinăuntru. Casc în timp ce mă ridic din pat. O nouă zi.

Azi e ziua mea.

Deşi li s-a blocat maşina în noroi, o cantitate considerabilă de prieteni pe care nu i-am mai văzut în viaţa mea şi-au găsit timp să ne tragă o vizită... mie şi alor mei. Au ajuns transpiraţi şi m-au felicitat cu flori şi cadouri. Fac între 17 şi 18 ani, nici eu nu ştiu care-i mai aproape, dar asta nu îi opreşte să-mi spună "La mulţi ani de Între ani!!" şi să mă mai pupe cu buzele lor uscate de atâta ploaie. Bărbaţii îmi trag două peste spate şi zâmbesc de parcă-mi fac asta de când eram în scutec, gestul ăsta trezindu-mi o oarecare nostalgie, cred ei. Cu cealaltă mână îmi înmânează mult aşteptatul cadou. O bucată de chestie împachetată care are un singur rol: să smulgă un zâmbet de pe faţa mea şi să îi facă să creadă că sunt nişte persoane minunate. Ele îmi fac cu ochiul. Sunt complet flatat, ironic vorbind. O scuză bună: cer nişte cafea şi o scap pe cămaşa nouă.

Sunt singur.

S-au aşezat jos, în sufragerie. E petrecerea mea, deci am dreptul să stau să "mă îmbrac" cât vreau eu. Nu există un mod mai plăcut de a-ţi petrece ziua de naştere. Îmi place să închid ochii şi să aud picăturile cum îmi lovesc acoperişul. Le pot simţi cum îmi cad pe cap, printre firele de păr. Şi cum capul meu sună a tablă. A tablă moartă. Mi-aş dori ca totul să fie altcumva. Încep să scriu:

E o zi perfectă.

Soarele mi-a zâmbit încă de dimineaţă aşa că m-am trezit cu 5 minute înaintea alarmei. Nu există un moment care să te facă să te simţi mai plin de viaţă şi mai sigur pe tine ca acela în care-i demonstrezi ceasului că tu şi corpul tău vă puteţi trezi singuri unul pe celălalt!

Azi e ziua mea!

Fac Între! Mama şi tata au chemat toate rudele şi toţi prietenii şi sunt sigur că ajung aici imediat. Nici nu aştept şi-mi fac curat în cameră. Abia aştept să le povestesc verilor mei despre noul meu proiect la fizică. Aud interfonul! Pun pariu că sunt ei. Mă gândesc ce-o mai fi pus la cale. Şi ce să vezi? Nici nu deschid uşa şi sar cu îmbrăţişări şi urări de bine. Îi invit în sufragerie şi mă duc să le fac o cafea cu lapte, exact cum le place lor! Şi uite cum am scăpat laptele pe mine. Prostuţul de mine.

Sunt în cameră, mă schimb.

Cum îmi pun celălalt papion am observat cum calculatorul îmi e deschis într-un document word. Probabil am uitat să-l închidă. Citesc de curiozitate.

Plouă.