Prima zi în Lemnos: Iau ferry-boat-ul de dimineaţă din Portul Kavala până în Myrina, în Lemnos. Trag la campingul neoficial de lângă plaja Keros şi explorez zona, inclusiv unica tavernă din Kalliopi.
În portul din Kavala, asist la îmbarcarea şi descărcarea interminabilă de tiruri şi maşini pe ferry-boat-ul de insule. Plecăm cu întârziere, dar oricum se fac cinci ore pe drum. Prima staţie este în Myrina (Lemnos), apoi Mytilinos (Lesbos) şi ferry-boat-ul ajunge abia a doua zi în portul Pireus (Atena).
Din Myrina mă duc urgent la plaja din Keros să caut campingul neoficial din păduricea de pini. Opresc la o tarabă pe drum şi iau pepeni galbeni, mă rătăcesc prin câteva sate, dar spun "Kalliopi" şi mi se arată o direcţie de urmat. Campingul neoficial este între satul Kalliopi şi plaja Keros, este plin de corturi şi maşini, deşi vis-a-vis este un indicator de cort interzis. Mănânc gavroş prăjit la Aneose, unica tavernă din satul Kalliopi, şi după-masă merg pe plaja Keros şi mă uit la surferi.
A doua zi în Lemnos: Plec din Keros spre nord-estul insulei. Trec prin Panagia şi Plaka, iar în Port Plakas mă întorc. Deviez spre Sanctuarul Kabeiroi şi teatrul antic din Hephaistia. Din Kontopouli merg spre sud-estul insulei, trec de Romanou şi opresc la situl neolitic Poliohni. Continui spre Skandali şi Fisini, îmi scrântesc glezna la Moni Agios Sozon şi caut farmacii în Moudros.
Decid să explorez zona estică a insulei şi pornesc spre capătul nordic al acesteia. Din satul Kalliopi ies în drumul principal şi fac dreapta spre Port Plaka. Capele mici şi albe apar presărate în peisaj aproape pe fiecare deal sau în fiecare golf. În satul Panagia, grecii deja se înşiră la tavernă în stradă, iar un vânzător ambulant se plimbă cu maşina prin sat urlând în megafon oferta de pepeni. În satul următor, în Plaka, alţi bătrâni sunt înşiraţi în stradă la altă tavernă. Într-o piaţetă mai sus de biserică, o bătrână leagănă un copil şi plimbă căruţul pe străduţele în pantă cu căsuţe din piatră. În Port Plakas sunt deja în capătul insulei, iar portul este doar un debarcader micuţ, unde localnicii îşi ţin ancorate bărcile. Nu există case, ci doar o plajă cu umbreluţe în formă de palmieri de unde se aude o muzică în surdină.
Din Port Plakas mă întorc şi fac primul ocol spre Sanctuarul Kabeiroi, din Capul Chloe. Trec prin cătune cu case de piatră şi chiar printr-un fost sat turistic, toate părăsite însă. Situl arheologic al Sanctuarului Kabeiroi cuprinde ruinele unui telesterion din perioada greacă arhaică şi elenistică, unul mai mic din perioada târzie romană, precum şi urme de fortificaţii. Zeii Kabeiroi erau veneraţi aici ca zei ai fertilităţii, vinului şi mării, ritualurile durau nouă zile şi focurile de pe insulă erau stinse până ce un vas aducea lumină din insula vecină Delos. Mai jos de sit este Peştera lui Filoctetes, cu intrare numai din mare, iar nişte copii sar în apă de pe stânci pentru a ajunge la grotă.
Revin în drumul principal, continui spre sud şi fac o nouă abatere pe la Teatrul Antic din Hephaistia. Drumul până la teatru este off-road, pe alocuri cu straturi groase de nisip, şi trebuie să traversez chiar o plajă ca să ocolesc nişte lucrări. Teatrul este de dimensiuni modeste şi cuprinde urme din toate fazele de construcţie, de la arhaică şi elenistică până la cea antică romană.
Din nou în şoseaua principală, mă opresc în orăşelul Kontopouli, care are o piaţetă în pantă, animată de terase dispuse de jur împrejurul unei biserici. Străduţele sunt abrupte şi înguste, şi adesea mă strecor la milimetru pe lângă zidurile caselor. Continui spre satul Romanou, care pe lângă casele de piatră, are şi nişte foste mori de vânt tot din piatră sus pe un deal.
Trag să ajung în sudul insulei ca să prind deschis situl neolitic din Poliohni. Situl se află vis-a-vis de fosta Troia, iar în perioada de înflorire aşezarea a avut 1500 de locuitori. Se mai văd urmele fostului zid de fortificaţie, o fântână în piaţa centrală, locuinţe rectangulare din piatră (megaron) şi străzi pavate.
Din Poliohni şerpuiesc spre sud printre dealuri aride cafenii în capătul cărora se vede albastrul mării. Opresc în satul Fisini, unde multe case din piatră zac părăsite, iar biserica albă cu turn clopotniţă separat este ferecată. Satul Skandali marchează capătul drumului asfaltat, două capele albe veghează de pe un deal, iar flori colorate înviorează câteva case din piatră cu spoială albă. Mă înţepenesc cu maşina pe o stradă în pantă până apare un grec la claxoanele mele şi-şi mută maşina.
La întoarcere fac un mic ocol pe la mănăstirea Moni Agios Sozon, de un alb sclipitor, dar integral închisă. Reuşesc să îmi scrântesc glezna cu ochii după un izvor de aghiasmă şi revin urgent la maşină. Mă duc în Moudros, al doilea oraş al insulei, dar nu găsesc nici o farmacie deschisă. La biserica din centru este însă aglomeraţie mare, iar preotul merge cu potirul de împărtăşanie la casa unui muribund din apropiere. Merg greu, dar opresc fugitiv la cimitirul militar al Campaniei de la Galliopoli din 1915.
Seara mă duc pe plaja din Keros şi-mi studiez cu disperare glezna în continuă umflare. Revin tot la campingul din păduricea de pini şi îmi înşir pe maşină toate opţiunile din trusa medicală.
A treia zi în Lemnos: Plec din Keros şi găsesc farmacie în Kontopouli. Depăşesc Romanou şi merg spre estul insulei. Trec de Portianos şi Kontias, fac baie la plaja Nevgatis, opresc şi în Thanos, apoi în Myrina. Continui spre nordul insulei, prin Kaspakes, Dafni şi Atsiki, apoi opresc la plaja din Kotsinas şi revin la campingul de lângă Keros.
Decid să explorez zona vestică a insulei şi plec spre Myrina. Găsesc farmacie deschisă în Kontopouli, oblojesc glezna, iar după ce trec de aeroport, virez spre sud. Opresc în satul Portianos, a cărui piaţă centrală este deja animată de greci la taverne. Reuşesc să virez la 90 de grade pe o stradă îngustă din nenumărate mişcări şi la ieşirea din sat mă duc la Cimitirul Militar din Portianos, dedicat victimelor din luptele armatei britanice cu turcii în 1918, până la semnarea armistiţiului de la Moudros.
Continui spre sud şi mă plimb prin satul Kontias, cu multe străduţe înguste, în pantă şi flancate de case de piatră cu obloane albastre. La ieşirea din sat, urc la fostele mori de vânt - două reabilitate ca muzeu, cinci ca hotel de lux al unei agenţii olandeze. Doamna de la resortul olandez îmi arată cu amabilitate un apartament dintr-o moară restaurată (kitchinetă şi toaletă la parter, supantă cu pat matrimonial la etaj).
Merg spre Myrina, dar în dreptul plajei Nevgatis opresc să fac o baie şi puţină plajă. Plajă este izolată, între două sate şi doi munţi deluroşi, are câţiva oameni şi muzică în surdină de la un bar. Revigorată de apa mării, mă duc spre satul Thanos, unde mă plimb pe aceleaşi străzi abrupte, mărginite de case robuste din piatră şi cu spoială albă. Grădinile caselor sunt însă pline de verdeaţă şi invită la umbră.
În Myrina găsesc cu greu loc de parcare în zona centrului. Pietonala cu magazine şi restaurante este cam singura atracţie a cartierului vechi, este acoperită cu pergole cu verdeaţă, iar la orele dup-amiezii totul este închis. Seara se revigorează însă atmosfera şi se redeschid tarabele. Urc la ruinele imensei cetăţi genoveze care are nenumărate bastioane în toate direcţiile. Fosta cetate are vedere spre portul turistic şi centrul vechi cu taverne, cât şi spre faleza cu terase din partea nouă a oraşului.
Din Myrina mă întorc spre plaja Keros, dar cu ocolire prin satele din nordul insulei. Trec rapid prin satul Kaspakes, unde îmi folosesc imaginaţia la maxim ca să traversez labirintul de străduţe înguste şi în pantă. În satul Kornos mă pierd iarăşi, dar din piaţa centrală acoperită cu verdeaţă găsesc inevitabil un drum principal. Mă strecor mai departe printre dealuri aride, pe unde şoseaua şerpuieşte constant şi din loc în loc răsare câte o stână de capre.
Trec pe lângă satul Sardes şi văd doar livezi şi ogoare pe marginea drumului. Punctul cel mai nordic unde ajung este satul Dafni, unde copiii strigă după mine, apoi îmi fac cu mâna. Satul se termină brusc după biserica solidă de piatră, iar centrul micuţ este protejat cu verdeaţă pentru umbră. Continui spre satul Atsiki, unde taverne cu feţe de mese în pătrăţele împânzesc piaţeta centrală deocamdată pustie.
Gonesc să mai prind câteva ore de plajă în Keros, dar zăresc la orizont umbreluţe şi albastrul mării de la plaja Kotsinas şi virez imediat la stânga. Mă bucur de apa incredibilă, nisipul fin şi scoicile aduse la mal. Micul golf are şi o faleză cu trei taverne, unde seara o chelneriţă mă convinge să mă aşez la masa ei lângă apă. Comand o mare salată grecească, caracatiţă prăjită şi multă gheaţă pentru glezna mea în dezumflare de data aceasta. După cină revin la campingul improvizat de lângă plaja Keros.
A patra zi în Lemnos: Merg în Myrina să iau bilet de întoarcere în Kavala. Ferry-boat-ul are întârziere mare, aşa că merg la plaja din Gomati, unde până la urmă dorm printre dune.
Dimineaţă iau drumul cel mai scurt de la plaja Keros spre Myrina. Mă plimb prin portul vechi cu taverne şi magazinaşe, apoi trec spre faleza nouă cu case coloniale, animată de terase şi baruri. Stau la umbră pe plajă lângă trei hipioţi care ar fi dormit acolo, apoi mă duc în port să iau bilet pentru Kavala.
Până la port, intru la o agenţie să văd preţul la ferry-boat, mi se spune o reducere îmbietoare, dar ferry-boat-ul are întârziere mare. Verific informaţia şi în port, revin în Myrina în altă agenţie şi aflu că ferry-boat-ul este stricat, se repară în Mytilinos şi ajunge cel devreme diseară în Lemnos. Mi se confirmă că am timp să merg la plaja din Gomati şi chiar mi se recomandă să înnoptez acolo.
Reiau drumul din ziua precedentă de la Myrina prin satele Kornos, Sardes şi Dafni, apoi traversez dealuri şi livezi, dar cu pământ destul de uscat până în satul Katalakos. Cobor în golful Gomati, o zonă aridă, cu un ecosistem mixt ideal: apă azurie, nisip fin şi chiar sub formă de dune. Mănânc la singura tavernă din zonă, apoi fac plajă în diverse locuri. Seara sun la agenţie să văd ce face ferry-boat-ul de Kavala, dar are întârziere tot de opt ore. Studiez variantele de a dormi în Gomati, cum mi se prognosticase de la agenţie. Văd câteva rulote cu lume în apropiere, nişte greci chiar îşi pun şi cortul, iar eu îmi parchez maşina pe plajă, cu vedere la mare din pat.
A doua zi dimineaţă mă trezesc lângă valurile mării, mănânc pe plaja aproape pustie sub un umbrar de nuiele, fac baie şi plajă, iar oricât aş merge prin apa cristalină tot ating fundul mării. Spre prânz telefonez din nou la agenţie şi trebuie să plec din Gomati ca să-mi iau bilet la ferry-boat-ul de ora 18. Merg alene până în Myrina, iau bilet şi mă delectez la o tavernă în port cu caracatiţă în oţet şi tzatziki.
Ajung noaptea târziu în Kavala, dar merg totuşi 120 km pe autostradă până în Alexandroupolis ca să iau a doua zi dimineaţa ferry-boat-ul spre Samothraki. Trag la campingul municipal din oraş, unde mă taxează iarăşi pe post de campervan, dar sunt prea obosită pentru negocieri şi vreau doar să dorm.
Înscrie-te şi urmăreşte blogul de călătorii al Iulianei Marchian la Authentic Travels. O variantă mai stufoasă a acestui jurnal poate fi găsită la Lemnos Island - secluded beaches, whitewashed chapels, and fried octopus.