O proiecţie oarecum dramatică
Poetul era bufonul regelui
dar şi regele era bufonul poetului
cum şi bufonul era poetul regelui
dar şi regele era poetul bufonului
bucătăreasa care făcea papanaşi cu brînză
pentru rege
fura de fiecare dată cîte o bucată
pe care o strecura bufonului
care pentru asta îi compunea o poezie
la care poetul făcea un rictus
de dezaprobare
care plăcea foarte mult regelui
vai, ce bufon, striga regele
şi aplauda
şi după el aplauda şi bucătăreasa
care a doua zi dădea prăjitura poetului
care îi mulţumea făcînd o rostogolire stîngace
precum făcea altădată bufonul
vai, ce metaforă, striga regele
şi aplauda
şi după el aplauda şi bucătăreasa
ah, doar puterea ta ne face să fim poeţi
şi bufoni
spuneau poetul şi bufonul
numai că bucătăreasa face papanaşi cu brînză
atît de buni
că unii ar intra şi la balamuc
pentru o bucăţică
dar bucătăreasa mai avea o prăjitură
ascunsă între sîni
pe care nu se decidea cui să o dea
bufonului sau poetului
şi atunci grădinarul, haţ!, smulse prăjitura
din mîna bucătăresei
şi ea plecă să vadă ce şi cum
să vadă cum şi de ce
şi nu s-au mai întors niciodată
vai, vai, vai, ce ne-am mai distrat
spunea regele aplaudînd
şi aplauda pînă cînd mîinile obosite
îi cădeau moarte;
cineva intra grăbit în scenă
le culegea de pe jos
şi le arunca la coş
Destine
Am ajuns la poezie
cînd poezia
era pusă să îşi scrie
cu sînge propriul act de deces
(eventual cu stil,
eventual recunoscîndu-şi eşecul)
m-am născut într-o literatură
care e un fel de mamă
care-şi sufocă pruncii la naştere,
cu perna,
pentru că nu are cu ce să îi crească
(în perioada 1 iulie 2017 - 30 septembrie 2017, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)