Priveghi / Însemne

Priveghi
 

Stătea în picioare între oameni aşezaţi, ciudaţi, tolăniţi, culcaţi, împingându-se şi stâlcindu-se apăsat unii pe alţii. Nici unul nu se dădea la o parte să-i facă loc. Nimeni nu o privea. Într-un moment de neatenţie, tot redispunându-se întreprinzător, forfotirea a cuprins-o definitiv şi fără întoarcere. S-a trezit într-un picior. Celălalt, încordat caraghios, tremura în aer, nemaiavând unde să se aşeze. Dedesubtul dezechilibrului ei crescând, semeni se mişcau îndesat apărându-şi odihna care nu venea. Nu voia să accepte, nici măcar ca alternativă îndepărtată, ideea de a pune la rându-i piciorul pe un ochi, o gură, un sex sau un sân. Aşa că rămânea mai departe, stâlpnică tăcută în mijlocul lărmuirii care o ignora sănătos, singură printre pofte doar parţial împlinite şi mereu refăcându-se, vie altfel decât e obiceiul. Dincolo de istovirea, de acum nici în gând reperabilă, mai dăinuia în ea doar teama că ar putea adormi. Sau că, într-un târziu, inima nemaibătându-i, va cădea la rândul ei, de plumb, asupra cuiva.
 

 
Texte din volumul Fluviul Alfeu sau despre exil şi întoarceri de Sanda Golopenţia, Editura Spandugino, 2017