Cauzalităţi

Fiindcă povestea ce urmează e aşa de grozavă şi aventuroasă, iar zborul ei este atît de razant, cu zvîcniri de rîndunică, o să mă acuzi, cititorule, că e trasă de păr. Dar te asigur că nu este nici pe departe aşa, căci nu eu am făcut ca avionul companiei Ciel Bleu, aflat în regim de leasing operaţional, avion pe ruta Iaşi-Barcelona-El Prat-Terminal 2, să apară brusc de după dealul Păunului.

Şi fiindcă namila avionului numitei companii, manevrată de Mitică Protopopescu, pilotul de frunte al companiei, în smart-flying-ul său impetuos, care declanşează abrupt zborul istoriei noastre, apare deodată de după deal, vaca cetăţeanului Ghiţă Onişoru, păscînd liniştită pe imaş, se sperie ca-n groaza morţii şi o ia la goană parcă strechietă, trăgînd după sine şi pe numitul Onişoru, care nu vrea cu nici un preţ să-i dea drumul lanţului şi să-şi piardă văcuşoara.

Şi fiindcă dealul Păunului are un relief variat, dacă putem spune aşa, din cauză că între cele două războaie mondiale de aici s-a extras intens piatră, rămînînd pînă azi gropi de diverse dimensiuni, pline cu scaieţi şi alte buruieni, numite în limbaj local "bulandăi", vaca l-a tîrîit pe Ghiţă Onişoru prin aceste gropi, nici sudalma clasică "Huo, boală, mînca-te-ar lupchii" nereuşind s-o strunească. Din această cauză (of! cauzalitatea asta ne omoară) nea Ghiţă nu s-a ales decît cu cîteva zgîrieturi, însă şi cu o zdravănă "pălitură" peste ureche, cum avea să povestească de nenumărate ori, tot mai înflorit, după aceea.

Şi fiindcă "pălitura" provocată de vaca angoasată de avionul Ciel Bleu, mai puţin însă de ameninţarea cu mîncatul de către lup, a provocat la rîndul ei o umflare a urechii stîngi a respectivului păzitor de vacă, acesta, poreclit după aceea Urechiuşă, a ajuns de poveste. Asta din pricină că urechea stîngă i s-a umflat pînă la dimensiuni fenomenale. Dar, în afară de umflarea grozavă, urechea s-a şi lăţit în aşa măsură, încît îi fîlfîia ca la elefanţii africani. Din acest motiv omul nostru nici nu mai putea vedea ca lumea cu ochiul stîng.

Şi fiindcă lui nea Ghiţă îi crescuse o asemenea ureche, lume peste lume venea la el să vadă minunea, iar un sfînt părinte de la mănăstirea Hadîmbu spunea că, de fapt, avem de-a face, după Coca-Cola şi căsătoriile gay, cu un semn grăitor al apropierii sfîrşitului lumii; iar printre cei veniţi să vadă urechea incredibilă s-a aflat şi Ana A. Aanei, femeie gravidă în luna a şaptea.

Şi fiindcă Ana. A. Aanei, prezentă în gloata de peste şapte sate, a început pe urmă să viseze noapte de noapte cum nea Ghiţă, tîrîitul de vacă pe dealul neplan al Păunului ca urmare a zborului low-cost al avionului Ciel Bleu, îşi făcea vînt cu urechea monstruoasă, a fost trimisă la un psiholog, dar n-a mai apucat să ajungă la acesta, fiindcă (iarăşi fiindcă!) a născut prematur.

Şi fiindcă psihologul a aflat toată tărăşenia de la doctorul ginecolog, s-a arătat foarte interesat deoarece socotea că problema imortalităţii, pe care o studia, nu poate fi abordată decît cu ajutorul aluziilor, al indiciilor pe care ni le transmite inconştientul, de exemplu în vise. Iar visul cu urechea fîlfîindă era teribil de interesant, zicea psihologul, fiindcă pentru el ipoteza, preluată de fapt de la Jung, era convingere fermă, ce mai!

Şi fiindcă la discuţia celor doi de la barul de lîngă spital a tras cu urechea ziaristul de la o gazetă de scandal Andrei Moldovan, care semnează Fix în Pix, acesta, aflat în pană de informaţii scandaloase, a preluat subiectul, publicînd a doua zi în ziar articolul O femeie însărcinată a lepădat copilul, fiindcă a visat urechi monstruoase de elefant african.

Şi fiindcă directorul ziarului, Ghiocel Achiricesei, s-a înfuriat grozav în urma acestui articol, pe motiv că ziarul trăia (şi încă bine!) pe seama dezvăluirilor scandaloase şi a şantajării persoanlităţilor locale, nicidecum pe ciurucuri din acestea, astfel că l-a concediat prin telefon pe subordonatul său Andrei Moldovan. Şi, din cauză că era nervos, Ghiocel Achiricesei, aflat în vacanţă la hotelul Mandarin Oriental din Geneva, a intrat din greşală în camera prinţului saudit Sultan bin Turki bin Abdulaziz, un critic acerb al Guvernului saudit. Pînă să se lămurească chestiunea, în cameră au intrat persoane înarmate, i-au bătut pe Sultan şi pe Ghiocel, le-au pus cătuşe şi le-au injectat nişte substanţe în gît. Apoi au fost duşi în secret pe aeroportul Geneva şi urcaţi la bordul unui avion Ciel Bleu închiriat, condus de acelaşi Mitică Protopopescu, fala companiei, şi duşi în Arabia Saudită, fiindcă seara Andrei Moldovan, zis Fix în Pix, a dat telefon să-şi ceară iertare de la fostul său şef, dar cineva i-a comunicat în engleză, că îi pare rău pentru neplăcere, dar Domnul Ghiocel se află la Riyadh, fiindcă a fost la locul nepotrivit în momentul nepotrivit.

Şi, în fine, fiindcă a auzit că fostul său şef, Ghiocel Achiricesei, a aterizat la Riyadh, ziaristul fără slujbă Andrei Moldovan, stînd şi bînd în disperare în acelaşi bar în care auzise povestea catastrofală pentru el a ginecologului istorisită psihologului zis psihanalist despre Ana A. Aanei, care născuse în urma viselor repetate cu urechea elefantină a ţăranului Ghiţă Onişoru, umflată fiindcă vaca lui se speriase de avionul Ciel Bleu pilotat de aviatorul Mitică Protopopescu, care nu era nimeni altul decît nepotul de soră al sus-numitului ţăran, ba pilotul era şi văr de-al doilea cu monahul antieuropean de la Hadîmbu, deci, auzind aceasta, deprimatul Andrei Moldovan a oftat înspre autorul acestor rînduri:
- Băăăi, în ce lume globalitoantă trăim!