30.03.2018
Am o vastă experienţă în aşteptări
la uşi închise, ştiu să interpretez
zgomotele ce anunţă deschiderea
iminentă a unei uşi.
Un scaun mişcat, scârţâitul unei mese,
tusea celui ce trebuie să mă primească,
liniştea dintre doua fragmente de
conversaţie, râsetele
sunt coduri ce mă apropie de fericire
sau mă îndepărtează
fără vreo şansă de mântuire.
Azi, în curtea unui spital de psihiatrie,
am privit pacienţii,
stăteau cuminţi, înşiraţi,
ca nişte rândunele.
Ei au intrat dincolo de uşă, acum aşteaptă.
Nici unul nu ştie dacă se va întoarce pe uşa
ce s-a deschis
sau vă aşteaptă la o alta
dincolo de care nu se aude nimic,
doar o linişte mare, o foarte mare linişte

(în perioada 1 ianuarie 2018 - 30 martie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)

0 comentarii

Publicitate

Sus