Lorelei

Nu ştiu ce să însemne,
Dar m-am întristat adânc,
O poveste din vechime,
Nu-mi iese din gând.
E răcoare, se întunecă,
Rinul curge liniştit;
Vârful muntelui străluceşte
In soare, la asfinţit.

Cea mai frumoasă fată
Stă-n plină splendoare, sus,
Podoabele-i aurii scânteiază,
Îşi piaptănă părul auriu,
Pieptăn de aur ea trece
Prin pleata de aur, cântând
O melodie minunată,
Cum nu s-a mai auzit.

Un dor sălbatic îl prinde
Pe luntraş în barca mică;
El nu vede stâncile-n jur,
Doar în sus ochii-şi ridică.
La urmă, cred că în valuri
Pier omul şi barca lui.
Asta Lorelei a făcut-o,
Cu puterea cântecului.

(în perioada 1 aprilie 2018 - 30 iunie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)