Matt Garvey (foto: Matei Bumbuţ)
Matei Bumbuţ: Cum ţi-au evoluat preferinţele muzicale de-a lungul timpului şi de ce crezi că s-a întâmplat asta?
Matt Garvey: De mic am fost influenţat de cei din jur când vine vorba de preferinţele mele muzicale. Când mergeam cu mama în maşină ascultam în principal Depeche Mode, Rammstein, Metallica, AC/DC sau Pink Floyd. Asta se întâmpla cînd aveam în jur de 4-5 ani. Ceream încontinuu să-mi pună Du Hast şi dădeam din cap minute întregi având melodia pe repeat. Între timp descoperisem Akcent. Aveam toate casetele posibile şi le ascultam în casă la walkmanul meu. Prima melodie pe care pot să zic că am învăţat-o cap-coadă este Ţi-am promis, melodie pe care încă o ştiu la fel de bine. După ce am mai crescut puţin, am început să preiau de la vărul meu plăcerea pentru muzica house. Devoram toate topurile săptămânale ale radiourilor de profil. Aia a fost vremea în care voiam să mă fac DJ. Am avut perioada asta câţiva ani, până în şcoala generală, când am descoperit cu ajutorul prietenilor alte genuri muzicale cum ar fi hip-hop, reggae, drum and bass, dubstep (mare fan al label-ului UKF, care era în vogă pe atunci).
În liceu mi-am schimbat complet percepţia despre muzică şi am început să ascult melodii care-mi hrănesc starea de spirit din acel moment. Din această cauză, când a început să apară trap-ul în România prin Şatra Benz am devenit uşor uşor fan al genului şi al trupei în sine. Spun uşor uşor pentru că la început am zis "ce e prostia asta?", dar când am realizat eu singur că în muzică nu e neapărat vorba despre cum sunt formulate versurile sau "cum sună", ci despre ce stare îţi transmite, am avut un moment de realizare personală. De atunci ascult melodii din diferite genuri muzicale care-mi hrănesc starea pe care o am în momentul în care apăs play.