E pentru că eşti un prost.
Da, Marcel, închide gura. Da! Eşti un prost. Oricum ştii foarte bine că iubirea mea pentru Costi e de 1000 de ori mai tare decât poezioarele alea stupide pe care mi le trimiţi săptămânal.
Costi e puternic, ţi-am zis vreodată că desface borcanele fără nicio problemă? Mai ştii borcanul ăla cu murături de la mă-ta? Cât ai stat să-l desfaci? Şi mi-ai mai cerut şi cuţitul...
Costi nu se roagă de mine să ne iubim, tu te milogeai ca un prost, normal, normal că nu voiam.
Costi-mi cere explicaţii, vrea să ştie ce şi cum fac, unde mă duc, cu cine stau, cât stau. Tu doar îmi ziceai să am grijă şi să mă simt bine. Păi, m-am cam săturat.
Mi-a ajuns, mă enervezi până peste cap. Eşti cel mai prost din lume. De ce-mi scrii? De ce îmi spui că mă iubeşti? Eu îţi spun că te urăsc şi că nu te mai suport că eşti un prost, un prost cu pedale, cel mai prost din întreg universul ăsta de proşti. Tocmai ţi-am zis.
De ce mă conduci acasă dacă ştii că eşti un prost? Dacă ştii că mă enervezi şi ştii că nu te iubesc? De ce?
Adevărul e, Marcel, că nu mai merge bine cu Costi, ştii şi tu... A început să devină nebun, efectiv nebun... Am zis de poezioare, nu ştiu, nu le-am mai primit de vreo trei săptămâni, dar eu sunt sigură că tu mi le trimiţi, probabil e poştaşul zăpăcit sau, cine ştie poate iar s-au împotmolit prin poştă şi le primesc peste trei luni pe toate...Şi chiar nu-mi mai pasă de faza cu borcanele şi nici de cerutul explicaţiilor, ba chiar ce super ar fi să te milogeşti pentru dragoste.
Totuşi, poate îmi scrii când ai timp... O să merg din nou la poştă să văd dacă au ceva pe numele meu.
Eşti un prost, doar ca să nu uiţi.
Cu drag,
Angi.
Angi.