Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Intelectualul, ca lider de opinie, pare să fi pierdut teren


Alexandru Catalan, Petre Barbu, un interviu cu Oana Boca

23.03.2018
Forbes, august 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Oana Boca este manager cultural şi fondatoarea Headsome Communication, agenţie de comunicare dedicată proiectelor de promovare a lecturii. Am purtat un dialog pe o temă actuală: cultura s-a mutat pe internet? Răspunsul este afirmativ, da, s-a mutat!, şi nu mai are cale de întoarcere.


Alexandru Catalan şi Petre Barbu: Cultura s-a mutat pe Internet. E o butadă fără acoperire sau încă nu am realizat cît adevăr cuprinde ea?
Oana Boca: Istoriile ciclice ale mediilor nu ar trebui să înspăimânte pe nimeni.
Într-o încercare de a susţine reconcilierea dintre real şi virtual, o să vă propun un exemplu din zona care îmi este mie familiară, anume cultura scrisă, şi o să vă invit să propunem împreună un răspuns.
Presupun că nu există un singur om care să parcurgă dialogul nostru şi care să nu fi auzit de romanul Fifty Shades of Grey al scriitoarei britanice E.L. James, cartea care a depăşit recordul de vânzări deţinut de Harry Potter, un titlu care s-a vîndut în două luni cît Codul lui Da Vinci în şase!
Nu ştiu cîţi dintre cititori au aflat, însă, că acest roman pe care noi îl cunoaştem în forma cărţii tipărite a debutat ca un experiment online. Asta se întîmpla în 2010, cînd autoarea era unul dintre cei peste 60.000 de fani Twilight activi de pe FanFiction.net.
E.L. James, care în vremea aceea publica sub pseudonimul Snowqueen's Icedragon, a postat o serie de episoade din viitorul roman Fifty Shades of Grey (atunci povestea se numea Master of the Universe) pe FanFiction.net, înregistrînd peste 35.000 de review-uri.
La un moment dat, pentru că a încălcat regulile comunităţii privitoare la folosirea limbajului licenţios, lui E.L. James i-a fost interzis accesul pe FanFiction.net, aşa că aceasta şi-a mutat fragmentele de proză pe site-ul propriu, unde a continuat să aibă succes. Asta a motivat-o să se gîndească la publicarea poveştii. Mai întîi în sistem self-publishing şi în ediţie digitală, vînzînd romanul prin intermediul Amazon.com, pentru ca mai apoi să fie preluată de prestigiosul holding Penguin-Random House.
De ce a simţit nevoia E.L. James, o autoare care avea un succes teribil în mediul online, să se alinieze la sistemele de reputaţie ale vechilor medii, cu alte cuvinte să se complice cu contractele de drepturi de autor şi cu restul îngrădirilor pe care le presupune apariţia unei cărţi în print, publicată de o editură "tradiţională"?
Răspunsul la această întrebare se poate să vină şi ca o lămurire cu privire la întrebarea "oficială" din debutul dialogului nostru, anume dacă s-a mutat cultura pe Internet, fără cale de întoarcere.

A.C. şi P.B.: Dintre toate "fiicele" culturii, care e mai avantajată sau dezavantajată, mai palidă sau mai vioaie pe Internet: literatura, arta cinematografică, informaţia sau teatrul?
O. B.: Nu sînt specialistă în cultură, în general, aşa că o să continui să mă refer la cultura scrisă.
Am intrat în cea de a patra etapă a istoriei literaturii - "vârsta" digitală (după ce aceasta a parcurs, pe rând, etapa oralităţii, cea a manuscriselor, respectiv etapa reproducerii mecanice), iar această trecere înspre digital, cel de al treilea salt din istoria mediilor care au acompaniat de-a lungul timpului consumul de texte, a modificat radical posibilitatea oamenilor de a distribui materiale scrise.

A.C. şi P.B.: Există în România o cultură scrisă care funcţionează numai în mediul online? (romane, poezie, proză scurtă)?
O.B.: Da, însă vorbim despre extrem de puţine experimente, dacă este să comparăm cu ce se întîmplă peste Ocean. Avestory.wordpress.com este un bun exemplu de literatură-născută-digital. Sau babel.com.

A.C. şi P.B.: Când aţi vizitat ultimul muzeu pe Internet?
O.B.: Nu am vizitat muzee online, nu îmi amintesc. Dar dacă putem forţa puţin conotativul "muzeu", aş vrea să contabilizez aici ce am urmărit cu plăcere online în vacanţa din această vară: arhiva William Blake, celebrul poet şi artist care s-a opus cu înverşunare reproducerii mecanice a frumosului, drept care editarea sa a devenit o muncă extrem de laborioasă. Pur şi simplu, ediţiile din mediul digital ale "Cărţilor iluminate" par să se apropie mai mult de original decît au putut să o facă vreodată ediţiile în print.

A.C. şi P.B.: Din punct de vedere artistic, aţi descoperit anumite caracteristici specifice faţă de literatura tipărită pe hîrtie?
O.B.: În primul rînd, simt nevoia să specific, încă o dată, că literatura 2.0 la care mă refer nu înseamnă ediţiile electronice ale cărţilor tipărite, ci textele născute în mediul online, cele pe care nu le putem converti în print. Includem aici texte individuale, textele produse de diferite programe de computer sau texte colective, născute în cadrul comunităţilor de fani, poveşti care conţin text, muzică sau materiale video.
Creaţia digitală, o sumă de sfere lichide, aflate în permanentă reconfigurare "teritorială", spre deosebire de creaţia statică, materială şi lineară din print, este dominată de interactivitate şi de multisenzorialitate - un soi de democratizare a procesului de producţie a literaturii, care are atît efecte benefice, dar şi efecte mai puţin sănătoase, criticii remarcînd în special scăderea gradului de literalitate a textelor produse în mediul digital.
Literatura digitală reprezintă unul dintre ultimii copii teribili ai tehnoculturii contemporaneităţii, pentru care încă se caută un loc în istoria literaturii şi pe care eu m-am decis să fac o documentare pe corpusul producţiei autohtone, cercetare care, sinceră să fiu, habar n-am încotro se va îndrepta...

A.C. şi P.B.: Se poate evalua volumul de volume scrise pe Internet?
O.B.: Este imposibil de cuantificat. Şi nu cred că interesează pe nimeni, nu aceasta reprezintă marea provocare. Mai curînd, cred, ar fi de observat ce modificări s-au produs odată cu mutarea textelor în sfera online şi apariţia citirii sociale şi a scrierii colaborative: cum s-au modificat graniţele literalităţii odată cu apariţia acestor texte-născute-digital.
Dacă cititorii noştri sînt interesaţi să parcurgă literatură electronică antologată în volum, le-aş propune site-ul organizaţiei special înfiinţate pentru promovarea acestui tip de literatură, Electronic Literature Organization.

A.C. şi P.B.: Care sunt în opinia dvs. autorii cei mai cunoscuţi pe Internet pentru creaţiile lor?
O.B.: Deşi "planul" cu Internetul era acela al unui mare "sat global", mediul digital a adus cu sine, de fapt, o hiper-fragmentare a audienţelor. Iar în comunităţile acestea de fani e loc pentru milioane de "guru".
Şi în România avem o serie de autori care coabitează excelent cu mediul online, avînd o sumă de cititori fideli. Gîndiţi-vă numai la Iv cel Naiv.

A.C. şi P.B.: Se poate vorbi astăzi de formarea un public-cititor în România de literatură pe Internet? Care ar fi trăsăturile acestui public? Şi cât e de diferit faţă de cel tradiţional, ca să-l numim aşa?
O.B.: O să vă răspund pe rînd.
În primul rînd, formarea publicului cititor nu are legătură cu un mediu anume, ci cu vîrsta celui pe care ne propunem să îl formăm. Publicul-cititor ar trebui să se formeze în şcoală, cu susţinerea părinţilor, desigur. Dar discuţia despre programa şcolară şi inadecvarea ei la gusturile tinerilor de astăzi este mai veche, nu are sens să o reluăm noi...
La fel şi bocetul multor părinţi legat de faptul că "tineretul nu mai citeşte", cărţile sînt prea scumpe, iar singurele exemple pe care se gîndesc ei să le dea copiilor rămîn zappatul la TV sau rătăcitul pe Facebook.
Apoi, referitor la publicul-cititor de pe Internet. Schimbarea majoră pe care a adus-o mediul digital a fost extragerea receptorului de literatură din solitudine şi mutarea acestuia în cadrul unor experienţe colective: posibilitatea de a analiza un roman împreună cu un grup de cititori, online, transformă complet ceea ce noi înţelegeam prin "citit" - o experienţă solitară, care îţi oferea şansa propriilor observaţii şi analogii. Tehnologia digitală a făcut posibilă conectarea oamenilor mai mult decît s-a întîmplat la apariţia telefonului sau a radioului.

A.C. şi P.B.: Această deplasare a literaturii pe internet este semnul ce anunţă moartea cărţilor pe hârtie?
O.B.: În România, extrem de multă lume suprapune datele de vînzare ale cărţilor furnizate de edituri peste numărul cititorilor, la noi, discuţia despre viitorul lecturii se face, adesea, în termenii autor-carte tipărită-editură-cititor.
Cred că e interesantă o discuţie mai amplă, legată de consumul de texte (pentru că generaţia tinerilor de astăzi chiar citeşte enorm de multe texte), de aşteptările noilor generaţii şi în general de cît de diferţi sunt sînt tinerii de astăzi. O seamă de studii neurologice vorbesc despre modificări importante la noile generaţii de cititori, generate de expunerea la lectura pe ecran.
Eu însămi sînt părinte şi observ la cei doi copii ai mei cum s-a schimbat la ei răbdarea: timpul pe care noile generaţii sînt dispuse să îl aloce obţinerii unei satisfacţii în urma "expunerii" la o poveste. Nerăbdarea noilor generaţii este o chestiune de care creatorii şi "distribuitorii" de poveşti vor trebui să ţină cont pe viitor.

A.C. şi P.B.: Cu atâta Internet în jur, cum se mai poate măsura impactul şi succesul de public?
O.B.: În ultimii ani, intelectualul, în calitate de lider de opinie, pare să fi pierdut din teren. În umbra sa am văzut cum cresc "intelectualii" virtuali, personaje care cunosc foarte bine condiţia digitală, capabili să producă zilnic opinii pentru societatea-fanilor-şi-a-spectacolului. Iar acest succes se măsoară în număr de accesări, like-uri, share-uri şamd.

A.C. şi P.B.: Credeţi că dacă nu exişti pe Internet, nu exişti nici pentru lumea culturală ale cărei valori le împărtăşeşti?
O.B.: Oamenii şi instituţiile s-au mutat pe Internet: a fi "cyborg" pare să fie condiţia acestui secol.
În România, deocamdată, sectorul cultural utilizează tehnologia doar ca instrument şi pare că nu îşi doreşte ca logica digitală să-i afecteze nucleul. În general, digitalul european, spre deosebire de cel de peste Ocean, are o alură uşor nostalgică.

Carte de vizită
Oana Boca Stănescu, manager cultural şi consultant în comunicare, este fondatoarea şi managerul Headsome Communication, agenţie de comunicare dedicată proiectelor de promovare a lecturii, şi unul dintre cei trei fondatori - alături de scriitorii Bogdan-Alexandru Stănescu şi Vasile Ernu - ai Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti, cel mai important eveniment de profil independent din România
Fost director de imagine al Editurii Polirom (2003 - 2012), cu o experienţă de 14 ani în comunicare editorială şi promovare de carte, dintre care nouă ani în management, doctorand în Ştiinţele Comunicării, cu o cercetare dedicată Literaturii 2.0., O.B. Stănescu este, din 2015, cadrul didactic asociat al Universităţii din Bucureşti - Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Masteratul pentru Traducerea Textului Literar.
În 2009, a primit Silver Award for Excellence la PR Awards România, pentru campania "Întreabă-mă despre FIRMIN", şi este membră a Asociaţiei Române a Profesioniştilor în Relaţii Publice.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer