am plecat. toate legăturile smulse. clişeul final al unei maturizări depăşite.
din toate aceste obiecte am să uit alunecarea străzii din sine, pasta de urlete-n pumni ţîşnind pe la cusături, aspectul cearşafului strîns de degete boante, nesimţirea cu care adjectivele te sugrumă, căţăratul amiezelor pînă dincolo de indiferenţă, găoacea de sticlă, amintirea zîmbetului tău ipocrit, cerşeala borîtă din timp în timp, alinturi ce nu spun, nimicul ca nişte colţi desfăcînd lumea de mine.
ochiul stîng, aspect necromat, aproape dus peste rugina de inox. nici nu iubesc cum te iubesc pe tine doar. a iubi. ordonarea părţilor interioare într-o linie descoamată de sine. e tot aceeaşi dimineaţă de noiembrie putrezind în buzele mele. timpul fotografiat ca o distanţă între tremuratul palmei pe talpa ta sărutată peste marginea patului
listele tuturor permutărilor agresive nu produc decît mult mai multe discursuri. retragerea undeva sub o cortina de praf. amiotica indecenţă a nepăsării. dincolo de discursuri desenez alte cristale, prelung violete.
verdele de sub unghii se prelungeşte în cascade de singurătăţi bine mărginite cu vodcă. am început o altă variantă de libertate precum o plasă. greaţa sărutului tău voios ca şi cînd deschizi.
acompaniament pentru tropăituri.