Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Pentru cine bat străzile

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Strada VESPASIAN


Valeria Sitaru

15.09.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Suetonius, un documentarist de la CNSAS-ul împăratului Adrian, povesteşte în microromanele sale vieţile celor 12 Cezari. Al 9-lea Cezar a fost Vespasian. Un roman cu mult umor. De la tatăl său, un tax-collector, a învăţat arta de a iubi banii. De la unchiul său, senator, a învăţat arta de a cheltui banii. De la el însuşi a învăţat că banii n-au miros. De la avansurile făcute de doamne, a învăţat arta de-a inspira dragoste doamnelor! Romanii ştiau să pună accente energice pe artă. Vespasian şi-a început cariera ca militar. Contrar obiceiurilor politice din acea vreme, s-a căsătorit din dragoste cu Flavia, o doamnă despre care Suetonius spune că, înaintea lui Vespasian, iubise un celebru cavaler roman, mort în Africa. Vespasian şi Flavia au avut trei copii. Înainte ca el să ajungă împărat, Flavia şi fiică-sa mor. Gloria militară îl apropie pe tânărul bărbat de curtea lui Caligula. Acesta îl numeşte pretor în Creta, apoi proconsul în Africa. Vespasian rezistă arşiţei africane ca un personaj cehovian sau ca Bodo. Rezistă şi în toate campaniile militare conduse de împăratul Claudius. Îi rezistă şi lui Nero...
 
Grecia. Malul Mării Mediterane. Nero se plimbă up and down. Tremură din toate încheieturile. Glasul îi zboară sălbatic pe coama cailor de mare. Recită. Cântă. Alternativ. Printr-un sistem de impostaţie magică, Nero invocă personaje pe care vrea să le întâlnească. Eunucul Sporus, învăluit în mătăsuri orientale, zâmbeşte şi moare străpuns de-o săgeată trimisă în joacă de-mpărat. Înc-o săgeată. Alt mort. Alte săgeţi. Maică-sa Agripina, mătuşi, unchi, copii, soţii, iubite, deputaţi, Seneca, mor cu toţii. Aplauzele se-nteţesc. Game play-ul cuprinde întreaga legiune. Singurul care adoarme în mijlocul dezlănţuirii artistice e Vespasian. Obosit de mistere, de versuri, rime, acute, başi, talk-show-uri, play-politics, politics-reloaded, aţipeşte. Îngrijorat de inflaţie, ca Mugur Isărescu, visează să pună taxă de intrare pe latrinele inventate de Nero. Actorul-împărat are fler, îi simte planul. Pe el nu-l omoară. Îi cântă-n ureche locul de exil. Îi suportă răbdător - spune Suetonius - pe toţi cei care îl satirizează, îi aduc injurii, îi fac epigrame în latină şi greacă, de ce n-ar fi suportat şi-un bun finanţist? Vespasian ajunge împăratul Imperiului Roman după şapte ani de la această întâmplare. Nu mai avem spaţiu-timp să povestim cum. Vespasian e o stradă românească, nu-i un bulevard latin! Ea leagă Calea Plevnei de b-dul Dinicu Golescu. La mijlocul distanţei e un dâmb pe care patinează maşinile când ninge. Se numeşte Arcul Vespasian. Templul lui Jupiter, Templul Păcii, Colosseum, Colossus, Porta Maggiore nu sunt restaurante pe strada Vespasian. Sunt Amintiri din Roma. "Vai, cred că mă fac Dumnezeu!" au fost ultimele cuvinte spuse de Vespasian înainte de a muri în picioare.
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer