Intrarea DETECTORULUI

Detectorul e o persoană, un obiect sau un dispozitiv care are rolul de a descoperi ceva. Pe vremuri, un detector putea fi chiar vântul care zburătăcea acoperişul unei case. Pe mare, era suflul zeului care lăsa corabia fără pânze. În Consiliul roman, cei care dezvăluiau proiectele imperiului purtau numele de detectoris. În secolul al XVI-lea, în Anglia, Anne Boleyn e acuzată de relaţii adulterine cu cinci personaje, printre care şi fratele său. Un detectiv depune mărturie, fără nici o dovadă, la curtea regelui. În zorii nebuniei din capul lui Henric al VIII-lea, Annei Boleyn i se taie gâtul. Execuţia are loc în Turnul Londrei. În acelaşi secol, Selim al II-lea, zis şi Beţivul, lunecă într-o baie din harem, îşi sparge capul şi moare. Servitorul plecase să spioneze o cadână. Văzându-l pe sultan cu creierii plini de clăbuci, detectivul turc îşi pune şi el capăt zilelor. Blood tragediile se ţin lanţ. Să ne oprim aici.
 
În vremurile noastre, detectorul are scopul de a extrage unele informaţii particulare dintr-un mare număr de informaţii. Aşa stă scris în dicţionar. De exemplu, detectorul e folosit pentru a urmări absenţa sau prezenţa undelor radio. Sau în încercarea de a discerne între un semnal şi un zgomot. Sau între minciună şi adevăr. Detectarea unui semnal se poate face în urma unui anumit număr de determinări psihologice. Signal detection theory. Sau cum să prevezi distanţa pe timp de ceaţă. Detectorul a devenit indispensabil în multe domenii. El percepe ce e ascuns. Măsoară reacţii psihologice. Detectează metale feromagnetice, bijuterii pierdute, obuze, mine, comori, fumul, monoxidul de carbon, banii falşi, protonii. Orice detector e alcătuit din părţi specifice, ca orice instrument. Starea sa se schimbă în prezenţa elementului sau a situaţiei pentru care a fost conceput. Uneori are şi funcţii suplimentare. Calitarea preciziei îi ridică valoarea.
 
Pe strada Matei Voievod este o poartă din fier pe care stă fixată în cuie o tablă albastră cu numele: Intrarea Detectorului. În spatele porţii, o potecuţă printre două garduri zbârcite. La capăt, o casă. Un câine cu coada tăiată latră la o mătură cu coada lungă cât autostrada Bechtel. În vârful cozii flutură cele trei culori ale patriei: nişte panglici. Deodată, pe hornul casei se năpustesc nişte animale sălbatice: un lup, un leu, o panteră şi o găină sălbătică. Se bat prin aer, se rostogolesc, se zgârie, răni, sânge, brute. Pe cozi de mături ieşite parcă din pământ, din piatră seacă, apar tot felul de năluciri. Minţile câinelui o iau razna şi-ncepe să urle ca apucatul la ce nimereşte. E ziua când se-ntâlnesc viii cu morţii în scopul de-a lua puterile anumitor bărbaţi. Când cântă cocoşul, dispar şi unii, şi alţii. Numai că în jurul Intrării Detectorului nu e nici o pasăre domestică. Detector, câinele cu coada tăiată urlă zi şi noapte, doar-doar l-o auzi şi pe el vreun cocoş.