Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Pentru cine bat străzile

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Strada SPARTACHIADEI


Valeria Sitaru

27.10.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Căminul de bătrâni "Floarea Roşie" este înconjurat de un gard roz cu porţi roşii. În curte, portarul spală o Dacie Logan de aceeaşi culoare cu obiectele care o înconjoară. Aici doar viaţa şi halatele infirmierelor nu sunt roz. Ghirlande exterioare, fugite de pe strada Ghirlandelor de alături, au cuprins căminul, strângându-l în braţe, ca-ntr-o poveste de iubire. Vizavi, o scară din lemn de cireş neînflorit se sprijină leneş de-o casă nedeterminată. Lipită de gardul roz al căminului este curtea de joacă şi de sport a unei şcoli din cartierul Militari. Şcoala e verde. Mingea, răsuflată. Copiii se joacă orbiţi de soare. Bătrânii beau iaurt în faţa aceluiaşi soare. Umbrele copiilor se proiectează pe gardul de sârmă care le spintecă şi apoi îi stropeşte pe bătrâni cu gesturile lor zvăpăiate.
 
Paralel cu micuţa stradă Spartachiada este o altă stradă cu acelaşi nume. Partenogeneza bituminoasă e un mod de reproducere specific în Bucureşti. Astfel s-a reuşit să se dea unor străzi paralele aceeaşi denumire. Blocurile au urmat acelaşi mod de reproducere. Lângă unul dintre ele, o casă s-a acoperit de grilaje pe aproape toată suprafaţa nelocuibilă. Pe un gard, struguri din toamna trecută au rămas atârnaţi în vie. Vor să sărbătorească ultimul rod înainte de alinierea în ciorchini conform normelor europene. De frica aceloraşi norme, frunzele copacilor din această regiune s-au lipit unele de altele, formând un fel de grămezi pe care nici viforul nu le va mai putea spulbera.
 
Suspendat într-un balcon, un bătrân neinstituţionalizat caută în praful timpului amintiri despre Rosa Luxemburg. O femeie frumoasă care hrănea la sânul ei lupta de clasă. La radio răsună vocea Madonnei. Cântecul ei antrenează în praful străzii picioarele unei tinere care se visează Oana Zăvoranu. O localnică hrănită artificial. Prin ce minune spartachismul spartachiştilor terorişti ai anului 1918 s-a transformat în spartachiadă? Prin ce minune Olimpiada a ajuns olimpiadă, iar Dacia, daciadă? Astfel se întreabă, cât e ziua de lungă, portarul care-şi spală Dacia Logan în curtea căminului de bătrâni "Floarea Roşie". Luxemburgul este capitala Marelui Ducat de Luxemburg. Acolo îşi desfăşoară activitatea Curtea de Justiţie a Europei. Rosa nu mai e.
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer