Strada PERFORMANŢEI

Străbătând strada Performanţei, eşti tentat să crezi că acest nume se datorează performanţei unor căsuţe care au rezistat între numeroasele blocuri mari, mijlocii, mici şi potrivit de mici. Blocul mare are zece etaje şi cel puţin cinci intrări cu cinci scări. Blocul mijlociu are tot zece etaje, dar un minim de trei intrări cu trei scări. Blocul mic are patru etaje, cu patru intrări şi patru scări. Blocul potrivit de mic are două intrări şi uneori o singură scară. Căsuţele care au rezistat între aceste blocuri au o singură intrare şi nici o scară. Una dintre ele, de culoare roz pal, s-a decojit din pricina privirilor celor care au insomnii în bloc. Pe terasă tremură un lighean din plastic, nepregătit pentru intrarea în UE. Un lighean jignit. Într-un colţ stingher, un părculeţ îşi ascunde cei şapte copaci - trei plute şi patru arţari - de privirea plăcuţei pe care scrie "Str. Performanţei". Nu poate fi la înălţimea acestui substantiv calitativ. Coteţele şi garajele sunt mulţumite. În orice clipă se pot transforma dintr-una în alta. Brusc, strada Performanţei se termină. Un bloc mic - cel cu patru etaje, patru intrări şi patru scări - îi pune capăt. Acest bloc a fost construit în 1961, în acelaşi timp cu Zidul Berlinului. Cei care l-au proiectat de-a curmezişul străzii Performanţei au dat dovadă de-o gândire subversivă care s-a manifestat la Revoluţia de la 1989. Ei au vrut să demonstreze că nici un obstacol nu poate sta în calea acestui popor, chiar atunci când obstacolul este creat de el însuşi. Strada Performanţei trece victorioasă peste blocul-zid Berlin şi continuă de partea cealaltă, purtându-şi acelaşi nume cu mândrie. Înainte de 1989, locuitorii zonei nu şi-au pus niciodată problema dacă sunt la Est sau la Vest faţă de blocul-zid. Ştiau prea bine unde erau. Ca să ajungă de partea cealaltă, cetăţenii sunt nevoiţi să ocolească pe străzile vecine. Zidul Berlinului a căzut între timp. Blocul va rupe-n două strada Performanţei, până la adâncile lui bătrâneţi. Odată ocolit acest bloc performant, dai de un altul, cu n intrări şi n scări. Toate balcoanele sunt închise. Brazii tăcuţi din faţa lor au renunţat să mai crească. Performanţa nu aparţine naturii pe această stradă. Unul dintre brazi, mai fragil, şi-a rupt singur vârful, profitând de trecerea unei furtuni. Un protest solitar şi neînţeles. În lumea vegetalelor nu sunt recunoscute gesturile psihologice. La întretăierea străzii Performanţei cu o alee minusculă se află o pizzerie cu produse de import din Germania reunificată. Nu pizza e făcută din produse nemţeşti reunificate, ci nişte corpuri de iluminat şi unelte şi scule care se vând în acelaşi spaţiu. Intrarea este păzită de o pisică. Ea toarce la caierul amintirilor din copilărie. Doi brăduţi împodobiţi sunt la dispoziţia altei pisici. Când apar două pisici într-o poveste, nu e posibil să nu existe şi o a treia. Aceasta stă pe o etajeră cu pantofi pentru copii, supărată că e strigată Motanul Încălţat.
 
În rest, un brad de aur, un om de zăpadă, globuri magice, o sanie trasă de un ren, un Porsche, o ghirlandă de perle. Toate desenate pe geamul unui alt bloc cu n scări de pe strada Performanţei