Şi pe strada Trăgaciului poţi să afli câte ceva, dacă închizi amândoi ochii în loc de unul. Îţi apare dintr-odată o stradă de zici că eşti la New York. Empire State Building. Cu De Niro în Taxi Driver. Robert citeşte febril unul dintre cele patru manuale cu instrucţiuni privind folosirea armelor de foc. Ai o mică ezitare. Imaginea nu e foarte clară, aci se făcea că e De Niro, aci, Robert Turcescu. Creierul, în vis, amestecă imaginile, suprapune fiinţe, Realitatea cu Hollywood-ul.
Noaptea. Demobilizat, dezechilibrat, insomniac, şoferul de taxi murmură frazele despre manevrarea neadecvată sau cu neatenţie a armei. Are un fel de absenţă în privire şi o cămaşă cu carouri albastre-portocalii. Un zâmbet subtil îi înfloreşte în colţul gurii când parcurge punctul 6 al instrucţiunilor: nu folosiţi arma pentru alt scop decât tragerea. La punctul 13 se-ncruntă: o armă dotată cu mecanism de declanşare rapidă (schneller) trebuie manevrată cu maximum de grijă, deoarece zdruncinăturile o pot declanşa. Îşi îndreaptă în oglinda retrovizoare privirea cuprinsă brusc de nelinişte. Luneta e aburită. Apasă butonul de dezaburire. Se aprinde un bec care pâlpâie în culorile carourilor de pe cămaşa sa. Când albastru, când portocaliu. I se crispează degetele. Cu un efort de care numai un fost soldat superantrenat ar fi capabil, ceea ce el este, alege una dintre armele de pe bordul taxiului. Sunt patru. 1. Un Magnum Smith & Wesson 44, model 29. 2. Un Smith & Wesson 38, model 36. 3. Un Smith & Wesson Escort 22. 4. Un Astra Constable 380. Năucit, cu ochii ca doi păianjeni verzi din poezia lui Nichita, Joc de unu (de unde o fi ştiind-o?), îşi încordează mâna pe nr. 4. Ţinteşte beculeţul când se-aprinde culoarea portocalie şi apasă pe trăgaci.
- Ce dracu' faci?
- You talkin' to me? zice Robert De Niro. Sau Travis Bickle. Sau alţii.