Înaintea Potopului, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase. Aveau carnea dulce şi păcătoasă. Copiii făcuţi cu ele au crescut, s-au înmulţit, dar întocmirile gândurilor din inima lor erau rele. Dumnezeu s-a supărat: Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut... căci îmi pare rău... Noe, singurul om de bine din acele vremuri, a reuşit prin purtarea lui să se salveze. Să faci o corabie cu o fereastră sus şi o uşă laterală, i-a zis Dumnezeu. Ce a urmat ştie toată lumea. Potopul. Printre vieţuitoarele din corabie era şi o salamandră şchioapă. Lui Noe îi plăceau culorile ei şi a vrut să o mângâie. Salamandra, însă, a refuzat.
- Cum îţi permiţi să faci nazuri după ce că te-am salvat, şchioapă cum eşti? i-a zis Noe înfuriat şi i-a rupt şi celălalt picior.
Salamandra l-a privit fix în ochi şi i-a răspuns fără să clipească:
- Nu te atinge de mine, om de te crezi fără pată, căci am să te ard. Sunt salamandra de foc, ard şi sting şi mă regenerez.
- Cum adică te regenerezi? Dumnezeu a zis că toate vieţuitoarele pământului vor exista prin continuitate, nu prin regenerare.
- Vai de capul tău! i-a răspuns salamandra. Ai peste 600 de ani şi nu ştii nimic. Mai bine fă rost de-un filtru, că elimin amoniac şi distrug echilibrul ecologic al habitatului. N-ai nici aer condiţionat. Poate vrei să-i mistui pe fiii tăi. Sau să le sting pe soţiile lor. Ia adu-mi nişte jar să-mi testez parametrii...
Noe plecă ruşinat după jar. În acest timp, salamandra începu procesul de regenerare. Vasele de sânge i se contractară brusc. Un strat de piele îi camuflă pe loc rana. Cheia procesului de iniţiere a unui program inedit începu să se-nvârtă. Când Noe se-ntoarse cu jarul, salamandrei îi crescuseră picioarele la loc.
- Învaţă-mă şi pe mine, zise Noe arzând de nerăbdare.
-Bine, te învăţ. Dar să nu le spui fiilor tăi.
Şi salamandra îl învăţă pe Noe Arta Regenerării. După ce s-a oprit potopul, Noe a ieşit din corabie şi a sădit o vie. Rodul a fost bun, şi vinul dulce. Noe s-a îmbătat şi s-a dezgolit în mijlocul cortului său. Ce-a urmat? În memoria unei Salamandre, melancolic de-un Potop, un primar a dat numele conceptului de Regenerare unei străzi din Bucureşti. Şi Potopul a venit iar.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Strada BISERICA AMZEIStrada TOAMNEIStrada MENDELEEV - dinspre ROMANĂSTRADA OCCIDENTULUISTRADA BATIŞTEIToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPovești la ibricPublicitate