Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Pentru cine bat străzile

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Bulevardul GENIULUI


Valeria Sitaru

26.01.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Hazardul sau necesitatea au făcut în aşa fel încât o portiţă neodarwinistă să lege Palatul Cotroceni de bulevardul Geniului. Portiţă sau guriţă. Prin ea intră şi ies purtătorii de idei atinşi de geniu. Neodarwinismul este o formulă care îmbină selecţia naturală cu genetica sau trasmiterea caracteristicilor din tată-n fiu prin mecanismul de transfer genetic. Astfel, evoluţia nu-i decât o modificare progresivă şi continuă a fiinţelor de-a lungul generaţiilor. Orice reproducere implică ereditatea. Există gene pentru ochi albaştri sau ochi ciornâie. Există gene pentru păr blond, brun sau roşcat. Dacă ştiinţa nu a descoperit încă gena puterii, istoria şi portiţa din bulevardul Geniului ne dau proba contrarie. Nu ne vom duce cu gândul până la Cezar şi tu, fiul meu Brutus! Gena puterii de la Cotroceni ne duce la marea diversitate de aşchii care nu au sărit niciodată departe de gardul istoric specific zonei. Mecanismul central al selecţiei naturale îl alege pe cel mai adaptabil cu majoritate de voturi alambicate.
 
Ca să fie şi mai clar, să luăm exemplul unei culturi de bacterii. Dacă le injectăm un antibiotic, mai toate bacteriile vor muri. Dar sunt şi unele care scapă. Cum explicăm fenomenul? Darwin zicea că bacteriile care nu mor sunt predispuse la supravieţuire printr-o mutaţie favorabilă petrecută înaintea experienţei cu antibioticul. Neo-Darwinii zic că nu mor acele bacterii care se adaptează la antibiotic sau la orice fel de agresiune. Tot aşa şi cu fenomenele istorice atinse de geniul adaptabilităţii. Cum ştiu ele s-ajungă pe bulevardul Geniului! Apoi, cum ştiu să intre pe portiţă. Cum ştiu ce să spună pe guriţă. Cum ştiu să identifice, să întrerupă sisteme, să dizloce, să declanşeze, să dezarmeze, să provoace războaie pentru menţinerea păcii, să facă tumbe, să aducă tulumbe, trompete şi majorete pe scenele teatrelor unde se operează fără anestezie.
 
Bulevardul Geniului de azi are un singur ochi, limba lată şi şira spinării ca a unui şobolan. Un şobolan genist care plasează cu abilitate mine pe câmpia normalităţii. Trăieşte bine. Are echipament de protecţie şi briceag cu lamă foarte rezistentă. Taie piroane (minte). Divide. Scindează. Despică. Sapă. Suprimă. Se-nfige. Se taie. Se retează. Se şterge.
 
La romani, geniul simboliza o divinitate protectoare care însoţea orice om, de la naştere până la moarte. Nimeni nu îndrăznea să ofenseze geniul altcuiva. Pe reversul monedelor erau gravate figuri de genii. Genio populi romani. Geniul împăratului era reprezentat de un tânăr bărbat frumos, cu o coroană de flori pe cap sau cu spice de grâu la gât. Gol. Bine proporţionat. Cu coşul abundenţei într-o mână. Poate o togă pe cealaltă mână. În pas de dans. Pe-un glob de aur. Un posibil autor al rasei umane în acord cu forţa divină. O întâlnire fericită între om şi tutela sa. Ca şi îngerii din creştinism, geniile politeismului roman erau pretutindeni. Ele îi ajutau pe oameni să-şi administreze bine viitorul.
 
Geniile noastre, cu excepţia artiştilor şi a ştiinţificilor, nu gândesc, nu produc, se reproduc, cad pe capul oamenilor şi-i strivesc. Sunt urâţi. Hulpavi. Sunt în stare să mănânce şi statuia Leul de pe bulevardul Geniului.
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer