Guvernarea ambarcaţiunilor moderne a evoluat. Cuiul a fost înlocuit cu performante sisteme de manipulare precum timona, manipulatorul electric, servomotorul, sisteme de transmisie şi efecte speciale ale cârmei pentru deplasări înainte şi înapoi etc. Ştiinţa Marelui Cârmaci este aceea de a-şi adapta instrumentele de bord pentru propulsare, combinare, acostare sau plecare. Oare cum s-o fi numind acel instrument modern pe care-l va fi folosind pe post de cui pentru înfigere în capul poporului din bărci în lupta cu Vântul?
Pentru un posibil răspuns, să revenim la Einstein. Sau la Niels Bohr. Sau la fiul său, Aage Niels Bohr, laureat al Premiului Nobel ca şi tatăl său. Cine nu e şocat de teoria cuantică înseamnă că nu ştie pe ce lume e. Ea spune că sunt, poate, două feluri de adevăruri: pe de o parte, propoziţii simple şi clar adevărate, şi, pe de alta, contrariul acestora, ca purtătoare ale unui adevăr cu mult mai profund. Ştiinţa Marilor Cârmaci în manipularea imaginii poate fi cu mult mai dureroasă decât un cui bătut în cap cu ciocanul. În capul poporului care se dă în bărci, of course. Dar strada Cuiului din Bucureşti seamănă binişor cu cuiul bărcii din altă epocă. Pământ bătătorit. Nici un şanţ. Garduri din şipci ţâfnoase şi clanţa mare. Oposumi muşcând din tomberoane fisurate. Un cui cu capul înecat. Altul, bătut în cap. Al treilea le priveşte din vârful ruginit, bătut în sens contrar. Ce poftă să-şi mai pună într-un astfel de cui o anomaluridă?