Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Pentru cine bat străzile

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Strada CUIULUI


Valeria Sitaru

19.01.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Într-o descriere făcută de călugărul Ælfric d'Eynsham, în urmă cu vreo 1.010 ani, cuiul era un fel de tijă ataşată la cârma corăbiei. Ba mai mult, un basorelief descoperit în amfiteatrul lui Flavius din Pozzuolli reprezintă un marinar învârtind un cui în capul altui marinar, aşezaţi amândoi la extremitatea pupei, în etambou. Etamboul e o parte anatomică a corăbiei, care prelungeşte chila-n pupă. Chila e o piesă fundamentală a fundului de barcă. Fundul de barcă e cala... Ar fi culmea să confundaţi cala unui vapor cu Dark Lady, cum mai e supranumită cala neagră sau floarea momentului! Cei doi marinari aveau, desigur, ranguri diferite. Unul era Marele Cârmaci, celălalt - poporul bărcii.

Strada CUIULUI
 
Guvernarea ambarcaţiunilor moderne a evoluat. Cuiul a fost înlocuit cu performante sisteme de manipulare precum timona, manipulatorul electric, servomotorul, sisteme de transmisie şi efecte speciale ale cârmei pentru deplasări înainte şi înapoi etc. Ştiinţa Marelui Cârmaci este aceea de a-şi adapta instrumentele de bord pentru propulsare, combinare, acostare sau plecare. Oare cum s-o fi numind acel instrument modern pe care-l va fi folosind pe post de cui pentru înfigere în capul poporului din bărci în lupta cu Vântul?
 
Pentru un posibil răspuns, să revenim la Einstein. Sau la Niels Bohr. Sau la fiul său, Aage Niels Bohr, laureat al Premiului Nobel ca şi tatăl său. Cine nu e şocat de teoria cuantică înseamnă că nu ştie pe ce lume e. Ea spune că sunt, poate, două feluri de adevăruri: pe de o parte, propoziţii simple şi clar adevărate, şi, pe de alta, contrariul acestora, ca purtătoare ale unui adevăr cu mult mai profund. Ştiinţa Marilor Cârmaci în manipularea imaginii poate fi cu mult mai dureroasă decât un cui bătut în cap cu ciocanul. În capul poporului care se dă în bărci, of course. Dar strada Cuiului din Bucureşti seamănă binişor cu cuiul bărcii din altă epocă. Pământ bătătorit. Nici un şanţ. Garduri din şipci ţâfnoase şi clanţa mare. Oposumi muşcând din tomberoane fisurate. Un cui cu capul înecat. Altul, bătut în cap. Al treilea le priveşte din vârful ruginit, bătut în sens contrar. Ce poftă să-şi mai pună într-un astfel de cui o anomaluridă?
 

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer