fără motiv

iubeam nevăzuţi la capătul dinspre întuneric al lumii
era pentru ultima oară cînd se putea
mă copleşeau emoţii de marinar
în preajma rochiţei tale cu vapoare
plîngeam rîdeam mă căiam oh mein Got
ich liebe dich meine damme
vegetam cu tâmpla lipită de verdele crud
pe plaja insulelor marianne
mă pierdeam în ecouri aşteptînd liniştea
cineva inventase un urlet prelung
pe care îl repeta la nesfîrşit în diverse game
eram sfîşiat între două ziduri de oase
orchestra plutea pe o mare îndepărtată
dar sunetul răzbătea în adîncuri
dar sunetul răzbătea din adîncul balenei
suflătorii erau acolo îmbrăcaţi de gală

c'est la derniere fois n’est pas ?