Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

În apărarea dreptului la libertate, iubire şi adevăr - Apostol Bologa


Dan Lupu, un interviu cu Claudia Nedelcu Duca, Dominic Dembinski, Mihai Stănescu

30.11.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Pe 30 noiembrie 2018, ora 18.10, va avea premiera la Televiziunea Română, pe TVR 1, filmul Apostolul Bologa după romanul Pădurea spânzuraţilor al lui Liviu Rebreanu. Cu această ocazie am pus câteva întrebări despre film echipei, într-un triplu / mini-maxi interviu cu producătorul filmului - Claudia Nedelcu Duca, regizorul - Dominic Dembinski şi actorul din rolul principal - Mihai Stănescu:


Claudia Nedelcu Duca

Dan Lupu: Cum a venit ideea acestui proiect şi cât a durat din acel moment până la montajul final?
Claudia Nedelcu Duca: Ideea îi aparţine lui Dominic Dembinski şi a fost generată de nevoia editorială de a avea o producţie dedicată Centenarului Marii Uniri. El a discutat proiectul cu Demeter András, managerul Casei de Producţie TVR, care mi-a propus la începutul anului 2018 să preiau această producţie. De la idee până la primul draft de scenariu au trecut câteva luni petrecute de Dominic cu el însuşi şi cu universul lui Rebreanu apoi, din ianuarie 2018, am pornit la drum împreună şi încă ne mai însoţim. Primul rough cut l-am avut la mijlocul lui octombrie 2018.

D.L.: Apostolul Bologa a fost filmat într-un loc important pentru istoria televiziunii din România. Dacă nu greşesc, prima transmisie TV a fost realizată din Studiourile din Molière. De ce aţi ales spaţiul acesta şi cum a fost să-l adaptaţi nevoilor proiectului?
C.N.D.: Studiourile din Molière sunt de fapt primele studiouri ale cinematografiei de la noi. În 1956 echipele de cineaşti s-au mutat în Buftea şi acel spaţiu a devenit primul sediu al Televiziunii Române. E un spaţiu care s-a degradat în timp şi are o patină care s-a potrivit perfect cu lumea Apostolului nostru. Este un loc care ne-a ales el pe noi. Nu a fost nevoie de intervenţii majore pe partea de decor. Am creat cu uşurinţă iluzia vegetalului în materialul degradat al zidurilor. Am exploatat cum am putut mai bine spaţiul şi ne-am jucat mult cu lumina şi maşinile de fum.

D.L.: Este evident pentru cei care te aud vorbind despre proiect că e unul la care ţii foarte mult. De ce? Ce-l face special?
C.N.D.: Sunt un om raţional şi analizez la rece tot ce fac. Am certitudinea că nu e un film prost. Este inedit în peisajul cinematografic şi tv al zilelor noastre pentru că nu este un produs comercial şi nici creat pentru un public exclusiv cinefil, este curajos prin abordarea unui roman cunoscut şi într-o cheie cu totul diferită de ecranizarea semnată de Liviu Ciulei, fiecare cadru este bine construit şi pictural. Este una dintre cele mai frumoase metafore ale războiului dominată de speranţă şi optimism. Este un vis! Şi mai este special pentru că e şi al meu.

D.L.: Într-o lume a blockbusterelor şi a efectelor speciale, a oamenilor care nu mai au timp de nimic, de ce să căutăm să vedem Apostolul Bologa pe canalele Televiziunii Române sau, pe marele ecran, în festivalurile în care a fost selecţionat?
C.N.D.: Printre filmele produse după reţeta americană şi printre producţiile de televiziune care se consumă pentru că sunt accesibile şi vizibile datorită sumelor mari investite în promovare, Apostolul nostru este o respiraţie. După prima proiecţie cu public m-am intersectat în online cu un comentariu făcut de un spectator care, după film, a reverificat definiţia cuvântului "metafizic" ca să îşi confirme că emoţiile trăite şi cele trezite la vizionarea filmului ar putea fi esenţializate în jurul acestei noţiuni. Apostolul Bologa este un film pe care trebuie să îl urmăreşti cu atenţie ca să poţi aprecia orchestraţia secvenţelor.


Dominic Dembinski

D.L.: Apostolul Bologa este o adaptare după Pădurea spânzuraţilor. Cât de fidelă este povestea din film faţă de cea a cărţii lui Rebreanu? Ce aduce în plus? Pe ce se concentrează?
Dominic Dembinski: Celebrul roman al lui Liviu Rebreanu a suportat diverse interpretări, unele pentru teatru, dar cea mai notorie este cea pentru film, datorată marelui regizor Liviu Ciulei, distins la Cannes cu Premiul de regie, acum mai bine de cinzeci de ani (în 1965). Cum să te lupţi chiar şi astăzi cu un asemenea Palmares?!
Am dorit să schimb cu totul viziunea faimosului film dar şi cronologia binecunoscutului roman. Am imaginat întregul calvar al personajului principal ca pe o poveste a mântuirii, pe care sufletul spânzuratului dezertor o parcurge şi înţelege, odată cu spectatorul, după spânzurare. Multe credinţe ale lumii atestă că există posibilitatea unui timp scurt în care sufletul desprins de trup are acces la locurile şi evenimentele, cauzele ce l-au "dezlegat" de lume în drumul său către vămile judecăţii celeste. Astfel tânărul locotenent parcurge un drum iniţiatic în care pricepe, privindu-se în fosta viaţă, că târziu a putut deprinde rostul adevăratei mântuiri, prin trăirea unui adevărat calvar ce-l apropie de o moarte exemplară.
Este vorba de trecerea lui martirică de la negarea Dumnezeului Iubire la Cel viu şi Centru al Iubirii, o urcare către apostolatul christic ce nu-l pricepe decât după moarte, văzută ca un vis, o înşiruire de vise. Astfel, am colaborat chiar literar cu Rebreanu, textul său fiind înţeles în spirit, nu în literă, uneori devenind chiar pretext! Dar să nu fiu înţeles greşit: Rebreanu însuşi este aici un mistic convulsiv în siajul marilor neliniştiţi religioşi precum ruşii Tolstoi şi Dostoievski.
Părinţii lui Apostol Bologa (prenumele este semnificativ) se numesc Iosef şi Maria, romanul are destule sugestii mistice dar multe din ele puse sub semnul unor tragice întrebări şi crize precum şi în filmul nostru.
Apostol îndură un "eveniment" tragic ce-i curmă viaţa dar îi dăruieşte sensul ei. Astfel filozoful luptător, dedicat limitelor strâmte ale unui simţ exagerat al datoriei, devine prin aflarea iubirii lui Dumnezeu, pe sângerosul front al cumplitului război de acum o sută de ani, deschis raţiunii inimii, a ispăşirii şi dragostei ce-l transfigurează în... Apostol. Filmul nostru, este istoria unui drum de Golgotă, dar luminos ce tinde să preguste Lumina vieţii de apoi ca ocazie a Mântuirii, dedicat cu smerenie modelului marelui predecesor de la începutul veacurilor.


D.L.: Filmul are o distribuţie de excepţie ce include actori din mai multe generaţii. Cum a fost lucrul la film din acest punct de vedere?
D.D.: A fost o bucurie aspră colaborarea cu ei, căci toţi erau, datorită valorii fiecăruia, cuprinşi în proiecte paralele şi atunci timpii de filmare s-au scurtat mult, însă interesul lor pentru miza poveştii i-a făcut foarte permeabili şi dedicaţi unor tipologii reuşite. Cred şi sper că una din reuşitele filmului ar putea fi amestecul de valori ale unor diverse genuri şi vârste ale actorilor cu care am lucrat, dar care au devenit omogeni stilistic, emoţional, în această istorie tragic-poetică. Au răspuns minunat dorinţei mele de a abandona firescul multiuzat în cinematograful actual în beneficiul unei teatralităţi bine temperate, scontate şi voite de regizor pentru atingerea unor parametri cathartici ai unei tragedii cinematografice / teatrale neoclasice. Filmul meu este "anacronic", evită minimalismul interpretării, simbolurilor, parabolelor şi este voit calofil, caligrafiat în "maniera" secolului XX în siajul unor maeştri pe care-i admir nesfârşit: Tarkovski, Bunuel, Fellini, Kurosawa, Bergman... desigur respectând mult, proporţiile!

D.L.: Cât de greu / uşor v-a fost să-l găsiţi pe Apostol? Spuneţi-ne puţin despre procesul de casting!
D.D.: A fost un casting istovitor unde a participat o echipă tehnică profesionistă precum Marius Avădanii, Ciprian Nedelcu şi mai ales super-producătoarea filmului, zâna bună (uneori "rea" dar cu sens) a filmului, d-na Claudia Nedelcu Duca.
Ei m-au ajutat decisiv. Au venit mulţi actori importanţi la casting, mulţi considerând că procedeul în sine, cel de casting, se adresează numai începătorilor dar apoi au înţeles că trebuia să găsesc tipologii speciale, o galerie de îngeri şi demoni, deoarece visam un film frescă intimă a Învierii. Am avut bucuria acceptului unor actori celebri: Răzvan Vasilescu, Adrian Titieni, Alexandru Repan, Mihai Bica, Cristi Iacob, Ion Haiduc, Marius Bodochi, Demeter András, dar realele surprize au fost tinerii: Mihai Stănescu, interpretul lui Apostol, a fost o descoperire, fizionomică datorită chipului de icoană, dar şi cu o forţă interioară puternică. Cred că filmul va fi realul său debut de forţă căci este nelipsit din toate secvenţele, fără să mă dezamăgească vreo clipă, prin ambiţie, răbdare şi dedicaţia muncii de platou. Apoi Bogdan Nechifor, Mircea Postelnicu şi George Constantinescu - au întruchipat cu fineţe chipurile unor îngeri, călăuze, făcând din roluri modice ca întindere mici bijuterii. Fetele au fost impecabile: Meda Victor, într-un rol augmentat de scenariu şi regizor, compune un personaj evanescent, un pastel ce exhibă un mister aparte în trilogia feminină a filmului, tot un fel de îngeri-iele care înconjoară, iubesc sau judecă eroul. Andreea Vasile îmi pare o Ilonă surprinzătoare, cu o putere emoţională încordată, turată între poezia mistică, cochetăria unei femeiuşti ce trece însă cu uşurinţă la interpretări tragice de tip Electra sau Antigona. În fine, pe Andrada Fuscaş, cu o fizionomie de o puritate şi frumuseţe specială, am ales-o spontan, căci pentru mama lui Apostol mă gândeam la imensul talent al Danei Dogaru sau Victoriei Cociaş ori al Manuelei Ciucur, dar a trebuit să cedez viziunii onirice a filmului unde aveam nevoie de o mamă mai tânără decât fiul Apostol, un soi de făptură freudiană, aşa cum, în timp, atunci când ne visăm părinţii îi "vedem" tineri, aproape copiii noştri. Am rămas cu regretul celor trei actriţe mature cu care - dacă vor mai dori ele! - aş dori să colaborez pe partituri mult mai mari!


D.L.: 'Apostolul' e un mesager, care e mesajul pe care îl poartă către spectatori în cazul filmului dumneavoastră?
D.D.: Motto ul filmului este prescurtarea unui gând duhovnicesc: "Toată icoana vieţii omului se descoperă a doua zi după moarte. Sufletul nostru şi îngerul păzitor merg mai repede ca razele fulgerului. Îi duc pe unde a umblat omul toată viaţa, şi-i arată unde a făcut bine şi unde a făcut rău." - Părintele Ilie Cleopa. Apostolul este trimisul lui Iisus Hristos pentru a propovădui Evanghelia şi adevărul despre Mesia, cel răstignit pentru mântuirea noastră.
Cuvântul "apostol" provine şi din cuvântul grec αποστολος, însemnând "acela care este trimis". La origine este un termen militar, însemnând un atac produs de o forţă militară, de obicei formată din câţiva soldaţi, împotriva unui inamic. În contextul creştin, apostolul se referă la ucenicii care răspândesc Evanghelia lui Iisus Hristos.
Astfel filmul nostru devine fidel unor astfel de idei, devine o tramă metafizică, o încercare cinematografică sau de televiziune, dacă vreţi, de a construi o naraţiune evanghelică, o parabolă, o pericopă - povestire biblică oarecum încifrată - a unui subiect bazat pe o credinţă adâncă pe care o împărtăşesc cu milioane de credincioşi, nu numai creştini, că oricărui vieţaş i se poate întâmpla prin ocazia şi curajul jertfei să ajungă ceea ce Dumnezeu vrea de la noi, imitatori ai lui Hristos!

Mihai Stănescu

D.L.: Cât de mult s-a transformat pentru tine imaginea Apostolului de la prima lectură până în momentul în care aţi început să filmaţi?
Mihai Stănescu: Destul de mult. La început abordasem o imagine mult mai resemnată a Apostolului, mai calmă. Pe măsură ce lecturile înaintau, însă, am descoperit noi perspective, mai umane, combative în faţa unui verdict nedrept dictat de o conştiinţă imorală, în vreme de război.

D.L.: Care ar fi, după tine, calitatea cea mai mare a personajului tău, dar partea care îţi place cel mai puţin la el?
M.S.: Calitatea cea mai însemnată a Apostolului Bologa, în opinia mea este determinarea, care odată curăţată de false motivaţii şi idealuri iluzorii, îl ajută să lupte în apărarea dreptului la libertate, iubire şi adevăr.
Ce îmi place cel mai puţin la personaj este nevoia continuă de a fi înţeles.

D.L.: Cum a fost întâlnirea cu domnul Repan?
M.S.: A fost o reală onoare! Am avut plăcerea de a lucra împreună la o secvenţă foarte sensibilă, în care Apostolul se întâlneşte cu tatăl său. Atmosfera de lucru a fost foarte încărcată din punct de vedere energetic, prezenţa domnului Repan impunând respect, admiraţie şi iubire.


D.L.: Îţi aminteşti dacă aţi dat vreodată lucrare de control din Pădurea spânzuraţilor? Dacă da, îţi mai aduci aminte ce notă ai luat?:-)
M.S.: Cred că am dat. Am citit cu plăcere romanul şi îmi amintesc că eram destul de inspirat la comentarii literare dar nu mai ştiu singur ce notă am luat... 8, 9 sau 10!:-)

Apostolul Bologa este realizat de Casa de Producţie TVR şi va putea fi văzut pe canalele Televiziunii Naţionale începând cu finalul lunii noiembrie 2018 (premieră pe 20 noiembrie 2018, ora 18,10, la TVR 1)..
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




2 comentarii

  • Penibilul pe micul ecran.
    Theia, 06.12.2018, 18:27

    Filmul este atât de prost că nici nu se poate comenta.

    Este chiar o exagerare să îl numești film.

    Si dacă îl considerăm teatru tv tot zero rămâne.

    Dacă îl vedeam până la sfârșit făceam infarct.

    Penibil.

  • bref
    dan r, 04.12.2018, 10:15

    bref, ati facut praf universul lui Rebreanu si atmofera inimitabila a marelui razboi vazut prin ochii unui nefericit combatant...parerea mea dupa o trudnica vizionare...e un cliseu ca marii regizori de teatru (chapeau pentru Masca, de exemplu)o dau in bara cind vor sa faca un film...sau era teatru tv?oricum obiectiile mele ramin.multumesc!


Spacer Spacer