De data asta vorbesc cu Radu Filipescu (chitară și voce), membru al trupei Martalogii. Pentru mine, una dintre trupele cele mai importante din noul val de punk românesc. De curând au lansat un nou album Șlagăre de recesiune și am zis că e momentul să ne luăm la o poveste despre el și cum e cu punk-ul în România. Pe scenă cu Radu mai urcă Dragoș Hristea (voce și chitară bas), Alex Pricop (chitară și voce) și Octavian Raclariu (tobe).
Robert Kocsis: Punk-ul revine puternic în muzică, atât în străinătate, dar și în România. Voi de ce ați spune că se întâmplă asta?
Radu Filipescu: Aveam o glumă între noi că atunci când toate merg prost, muzica punk merge bine și invers. Cred că în ultimii ani a revenit punkul ca răspuns la tot ce se întâmplă pe plan social, economic și politic. Și numele albumului este o referință la Recession Pop, care, pe scurt, este tendința ca atunci când lumea trece printr-o perioadă de criză, muzica să devină mai rapidă și mai puțin complexă, ceea ce, surpriză, se aliniază bine cu ce facem noi.
R.K.: Ați lansat de curând albumul Șlagăre de Recesiune, cum s-a simțit recesiunea în producția lui?
R.F.: Recesiunea nu s-a simțit neapărat în producția propriu-zisă a albumului, fiind materialul pe care l-am înregistrat "cel mai puțin DIY" de până acum, ci mai curând în modul de a compune și în versuri. Văzând ce se întâmplă acum în lume și în țară, am simțit că devine tot mai greu să scrii muzică doar despre lucruri distractive, cum zicea și Marwan Makhoul, un poet palestinian, "ca să scriu poezie non politică trebuie să aud păsările, și ca să aud păsările trebuie să nu se audă avioane de luptă".
În orice caz, au mai și trecut câțiva ani peste noi față de când cântam despre băutură și scandal și, normal, s-au mai schimbat și interesele noastre mai mult sau mai puțin.
R.K.: Ați avut și turneu pentru el, unde am observat că biletele erau foarte accesibile, cum ați reușit asta?
R.F.: La orice eveniment pe care îl organizăm noi și avem control asupra prețului biletelor vrem ca ele să fie foarte accesibile din simplul motiv că așa trebuie să fie punkul și fiindcă nu facem asta pentru bani. Preferăm oricând să avem sala plină și să fie o seară de ținut minte.
R.K.: Când vă ascult, simt că acordați atenție lucrurilor care nu primesc destulă atenție sau deloc. Cum compuneți voi piesele? Ce vă face să spuneți că o anume situație merită povestită pe o piesă?
R.F.: La majoritatea pieselor mi-a venit ideea pentru versuri întâmplător, când eram pe metrou sau auzeam o știre sau la coadă la magazin. Nu prea au fost scrise stând la masă cu scopul de a scrie despre un subiect anume, mai curând este, pur și simplu, un album despre situațiile de care ne-am lovit noi sau cunoscuți de-ai noștri în ultimul an.
R.K.: Unul dintre versurile mele preferate de la voi e Revolta de dragul revoltei nu duce nicăieri. Voi cum definiți revolta de dragul revoltei?
R.F.: Piesa aia (Revolta) a început de la o glumă spusă între noi, după ce ne-au invitat niște băieți să tragem din pungă cu ei și am refuzat politicos, că ar trebui să existe și punk educativ pentru unii. Au fost momente când am simțit că unele persoane care ne ascultau au luat de bune niște glume sau ironii făcute și au redus tot ce înseamnă punkul și versurile noastre la hedonism și ignoranță, ceea ce nu este. Pentru noi, să fii liber și independent vine și cu asumarea de a face ce e bine conform ideilor tale personale, atât pentru tine cât și pentru cei din jurul tău. Libertatea și independența nu trebuie folosite ca pretext ca să iei cele mai proaste decizii.
R.K.: Cântați des despre clase, bogați, muncitori, cu ironie pentru toate părțile. Cum a fost primit asta până acum?
R.F.: Depinde, unii ne-au zis că preferau Martalogii la început, când erau doar piese distractive și nu ne luam așa tare în serios, unii s-au bucurat că n-am rămas doar în punctul ăla. Cei de dreapta oricum nu știu să citească versuri și să înțeleagă referințele din piese, așa că n-au zis nimic.
R.K.: Cum arată mașina majoră?
R.F.: Din păcate mașina majoră sigur arată familiar pentru cine a copilărit în orașe din provincie și știe stereotipul ăla de om.
Și 2 întrebări de la prietenul meu, Tavi, cu care de obicei vin la concertele voastre:
Tavi: Care sunt trupele de punk care v-au inspirat?
R.F.: Fiecare din trupă are influențe destul de diferite, ca să zicem așa. Deci începând de la Margineanu până la Viagra Boys, am încercat să luăm ce ne place și să adaptăm la prezent.
Tavi: Ce înseamnă să fii punk în epoca instagram?
R.F.: Nu ar trebui să însemne ceva foarte diferit față de ce însemna să fii punk înainte de Instagram. Noi nu avem o prezență foarte activă pe social media, îl folosim în mare parte doar pentru a anunța evenimente sau lansări de material nou, și recomandăm tuturor să facă la fel. Momentan adevărul este că nu prea sunt alternative de a te promova independent care să funcționeze la fel de bine, dar sperăm să apară și să renunțăm la aplicațiile făcute de niște corporații sinistre din SUA.
Ascultați două piese semnate Martalogii pe LiterNet (click pe numele pieselor): Consumă și Fură din Mega Image.