Alexandra Schinteie este o regizoare tânără, absolventă a Facultății de Teatru și Film de la Cluj-Napoca și masterandă la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale". Filmul are parte de o distribuție artistică cu renume, rolurile fiind repartizate unor actori precum Gabriel Spahiu, Ilinca Manolache, Tudor Chirilă și Nicodim Ungureanu.
Alexandra Schinteie: A fost o senzație foarte mișto, în primul rând că este prima oară când îl văd pe un ecran atât de mare, el a mai fost proiectat doar la Cinema Arta (în calup cu celelalte filme de licență), care nu are specificațiile tehnice pe care le are sala din Cinema Florin Piersic. Am avut și experiența de spectator de film, noi văzându-l mai mult pe ecranul din sala de montaj, la o cu totul altă dimensiune.
B.-A.T.: N-am găsit nicio informație despre asta, oare a mai fost proiectat la alt festival?
A.S.: Nu, nu, nu. Asta e premiera națională, o să mai fie la un festival important din România, dar deocamdată nu pot să spun exact pentru că este confidențial.
B.-A.T.: Având în vedere statutul de regizoare tânără, emergentă, voiam să te întreb dacă ai cumva un mesaj pentru cinefili? Sau poate ai niște lucruri pe care ai vrea să le împărtășești cu publicul vizavi de viziunea ta regizorală sau despre cum vezi tu filmul în general.
A.S.: Cred că e încă incipient să vorbim de lucruri de genul ăsta. Filmul care s-a proiectat este, practic, primul meu scurtmetraj. Am mai filmat unul, și desigur, am mai făcut niște exerciții regizorale în facultate, dar pe acelea nu le trimit la festival. N-am nici măcar debutul (lungmetraj). Deocamdată mă joc foarte mult, am o viziune de ansamblu despre cum vreau să-mi fac filmele, dar îmi place foarte mult să experimentez și să încerc lucruri noi. Oricum ar fi, trebuie să muncești încontinuu, asta e o meserie, dacă vrei să te numești meseriaș în orice domeniu trebuie să depui mult efort. Cel puțin așa văd eu lucrurile și așa am fost îndrumată de profesori, să muncesc și să încerc să mă autodepășesc.
B.-A.T.: Ce te-a împins să faci acest film?
A.S.: Mai mulți factori, o dată faptul că am lucrat la un moment dat într-o clinică de estetică și cumva toți profesorii de la facultate îmi spuneau să fac un film despre acest subiect. Așa că am zis bine, dar filmul trebuia să fie ceva mai mult decât subiectul în sine. N-ar fi fost foarte interesant dacă arătam ceva plastic sau artificial, de tipul unei reprezentări glamour a operațiilor estetice, când un context de genul ar trebui reprezentat cât mai cinic și absurd cu putință (în opinia mea). Am rememorat întâmplări cu anumiți clienți de la acea clinică, inclusiv cu persoane care negociau pentru partenerele lor. De fapt și de drept, filmul este despre autonomia corpului și în ce condiții renunțăm la ea. Eu asta am vrut să problematizez. Ajungi să te întrebi: ce este corpul până la urmă? Poți să impui cuiva să-și schimbe corpul? Că doar nu e vorba de o clădire și tu nu ești arhitect...
B.-A.T.: Care au fost provocările, cele mai mari provocări, pe care le-ai întâmpinat pe parcursul producției?
A.S.: A fost destul de greu să lucrezi din poziția unui om fără experiență, pentru că tu știi că nu ai experiență și știi că ceilalți știu că tu nu ai experiență. Este cu atât mai dificil cu cât lucrezi cu niște actori mari, cu o vechime în domeniu, fie că e în teatru sau în film, și tu trebuie să îi faci să te asculte.
A fost un pic dificil filmatul fiindcă aveam de făcut o întreagă coregrafie (filmul are multe părți de plan secvență) în care intră actori, își spun replicile, ies, apoi intră alții. Un lucru care mi-a fost dificil a fost faptul că nu știam cum să propun ideea de nuditate în contextul scenei de consult, deși mi-am scris licența pe nuditatea în cinemaul românesc contemporan. Ilinca mi-a spus totuși că deja de la prima citire de scenariu și-a imaginat că personajul stă fără haine în cabinet, asta în contextul în care ea trebuie să fie desenată pe corp de medici. Nu a fost o problemă, ci mai mult o dificultate internă pentru mine, vizavi de cum ar trebui să gestionez această situația pe set. Trebuie să fii foarte atentă cu persoana respectivă și să te asiguri că se simte confortabil. Ilinca și-a luat foarte în serios rolul, lucru care m-a bucurat foarte mult pentru că eu consider că avem cu toții o frică interioară când vine vorba de lucratul cu oameni. Îți e frică să nu greșești, să nu fii văzut într-un mod greșit, să nu zică cineva că intențiile tale nu sunt alea de la care ai pornit sau pe care le-ai expus lor.
Alte dificultăți, minore să zic, am avut cu machiajul. Cred că prima zi de filmare a fost cea mai grea pentru că Ilinca a trecut printr-un proces complex de machiaj și aplicare de prostetice, care a durat câteva ore bune. A stat peste opt ore cu ele pe față și pe corp, nu s-a plâns, nu s-a întâmplat nimic rău, dar îmi imaginez că nu au fost ușor de suportat, iar pentru asta are tot respectul meu.
B.-A.T.: Mai ai ceva proiecte în derulare la care lucrezi, sau te gândești să inițiezi unul nou?
A.S.: Da, am un scurtmetraj nou care se numește Lizuca. Este în stadiul de postproducție, l-am montat, dar mai trebuie să lucrăm un pic. Cel mai probabil va intra în circuitul festivalier de anul viitor. La acel proiect am lucrat de asemenea cu o actriță excelentă (Ana Indricău), am colaborat la fel de bine cum am făcut-o și cu Ilinca, cu aceeași deschidere și empatie. Ele nu numai că sunt actrițe foarte bune, dar sunt și oameni excelenți.
În iulie o să particip la un program de dezvoltare scenariu în Franța (War on Screen), este tot în colaborare cu Eduard Angheluș care mi-a fost producător la filmul de licență și la Lizuca. La acest program aplici cu un treatment și după dezvolți scenariul împreună cu coordonatorii de acolo. Procesul de dezvoltate se întâmplă în iulie, respectiv octombrie, și are loc în Châlons-en-Champagne. Pe lângă asta sunt implicată în procesul de pre-producție a unui serial care se numește American Dream, un proiect la care lucrează tot anul de master de la UNATC. Momentan nu pot să spun mai multe, dar se întâmplă lucruri faine și acolo, și probabil se va auzi despre el.