Împăratul Constantin

Aş fi putut trăi pe vremea lui Constantin.
Trei sute de ani după moartea Mântuitorului,
Despre care se ştie doar că s-a sculat din morţi
Precum însoritul Mithra printre soldaţii romani.
Aş fi fost martor la cearta dintre homoousios şi homoiousios
Dacă Iisus e de natură divină ori numai asemenea divinităţii.
Cred că votam împotriva trinitarienilor,
Cine poate afla într-adevăr natura Creatorului?
Constantin, Împăratul Lumii, filfizon şi ucigaş,
A înclinat balanţa la Conciliul din Niceea,
Astfel că noi, generaţii după generaţii, gândim la Sfânta Treime,
Taina tainelor, fără de care
Sângele omului ar fi fost străin de sângele universului
Şi vărsarea sângelui Său de Dumnezeu îndurerat, care s-a dat pe Sine
Ofrandă în vreme ce crea lumea, ar fi fost în zadar.
Constantin a fost aşadar numai instrumentul fără valoare,
Neştiutor de ceea ce realiza pentru oameni peste timp?
Iar noi, ştim noi care ne e destinul?

(în perioada 1 noiembrie 2018 - 28 februarie 2019, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)