Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Înaltă ordine de idei

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Zâne de vată


Alberto Păduraru

04.02.2019
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Zile de vară cât zâne de vată-n cânt. Încântători tenori pe nori descântă cu glasuri viori de-atâtea mii de ori un vis căzând. Un gând când cade-n vânt lumina curgând şi frunza. Trist cânt în gând când nu ştiu când îmi moare muza. Terapie septembrie vineri ascund sub scară arma ucigaşului zilelor de vară. Pleacă plec toate trec şi toate încep.

O toamnă aurie clişeu o doamnă aurie aplecată peste ghişeu la amanet. Profet aplecat incert spre epitet. Am plecat la două. Spre estul echivoc şi-am zis că nu mă-ntorcmi-e destul. E destul de cald. E cald. Evoc. Sufoc metafore(le) plimb pe bulevardul sufocant. O carte. Kant. Am mers am stat am obosit şi m-am culcat. Pe cant. Pe bancă-n parc-am mai fost pe-aici cu soarele demult. Strivesc o pagină în plus privesc spre ultimul apus de soare sus de soare dus. Un vis răpus o margine. Imagine de calendar şi zânele îmi cântă iar. E toamnă aurie în vitrina amanetului şi doamna asta bătrână cade frunzele. Ea le cade.

Pradă. Sălbăticită implicit să distrugă munca soarelui. Oare lui îi pasă că doamna asta grasă bate vântul. Ea îl bate. Pe cuvânt. Şi vântul plânge în ploi de toamnă de astrul sălbăticit la rândul lui ce scoate colţi la orice colţ le zice dinţi şi-l scot din minţi.

Doi copii cuminţi împing picioarele ghiozdanele şi mâinile se ţin. Ar fi putut să fie o iubire de vară dar au depăşit termenul cu atât de puţin. Ghiozdanul se ţine de mână şi mâna de ghiozdan şi uneori de Crăciun de câte-un cal de lemn dar până acolo mai avem.

Textul e bine punctat nu bine virgulit scuze.

Am obosit şi nu e timp să caut muze. Am răsuflat uşurat de parcă ceva distractiv debarcă şi pe-aici vreodată. A fost din nou vara când eram mici toată şi mă ţineam de mână cu zânele de vată. Hai să ne jucăm din nou de-a toate. De-a hoţii de la miezul nopţii în miezul zilei sau cu mingea dezumflată de câţiva lei cu toţii. Am vrut să ne jucăm de-a lucrurile mari peste care acum e-atât de greu să sari. Să ne prefacem pur şi simplu că facem să se joace cu noi timpul. Era atât de uşor de frumos şi de bine când ne-am jucat prima dată de-a mine şi de-a tine. Pe bancă-n parc-am mai fost pe-aici cu soarele demult. Când te priveam am amuţit şi mi-a plăcut atât de mult.

În stele seara. Unde au plecat lucrurile de dinainte să creşti. În steaua serii din miezul verii de dinainte să ştii să citeşti. Zile de vară cât zâne de vată-n cânt. Sunt. Îi mulţumesc şi-n toamna de-acum soarelui în boală fiindcă de tine m-am îndrăgostit la şcoală.

Ai rămas lângă mine în seara când ne jucam de-a şcoala. Vara.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer