Între minus infinit şi infinitul plus
Se află omul infinit de mijlociu
Centrul creaţiei Al ei miracol viu
Între omniprezenta râmă şi mamutul demult apus
În lumea unde împăraţii se preumblă goi
Cei mai puţin numeroşi
Care-s îmbrăcaţi cu haine frumoase şi noi
Sunt ucişi cu pietre ca subversivi periculoşi
We are the champions! Învingători! Ei şi?
Păpuşi pompoase Nici mari Nici mici
Echidistante între hipopotami şi furnici
Cu existenţe colorate nu în roz ci în gri
Idolatrăm noroiul şi-n el lătrăm din născare
În timp ce pe ceilalţi îi exterminăm fără pic de-ndurare
Lăsând în viaţă doar pe cei ce traversează eră după eră
Cu suflete acre Cu vise în ocru
Ridicolul nu ucide Deci omul cu drag proliferă
Conjugat la un mai-mult-ca-perfect mediocru
Fiinţe crăcănate în şpagat între stele şi atom
Ăştia s'tem noi Asta se cheamă: om
Entre l'infiniment petit et l'infiniment grand
Se trouve l'homme Infiniment moyen
Le centre de la création Merveille de l'univers
Entre le disparu mammouth et l'omniprésent ver de terre
Dans un monde où les empereurs sont nus
Les moins nombreux
Ceux qui vont richement vêtus
Sont lapidés comme subversifs et dangereux
We are the champions! Mais "c'est Bien sûr"! Eh Oui
Mais quels pantins pompeux Ni trop bas ni trop hauts
Équidistants entre l'hippopotame et la fourmi
Avec des vies teintées Non pas de rose mais de gris
On aime la boue On y aboie On s'y vautre
Tout en exterminant gaiment Et sans pitié Les autres
Pour n'épargner que ceux À l'âme acre Et aux rêves ocres
Qui traversent les siècles clopin-clopant à vau-l'eau
Le ridicule ne tuant pas L'homme prolifère à tout va
Conjugué au plus-que-parfait médiocre
Écartelés entre étoiles et atomes
Voilà ce que nous sommes Les hommes
